Insolvenţa primăriilor, mai uşoară pe hârtie decât în realitate

* cu toate că Guvernul a emis luna trecută Ordonanţa prin care permite unităţilor administrativ-teritoriale să declare starea de criză financiară sau să solicite insolvenţa, acest lucru nu va fi o procedură uşoară * în primul rând, planul de redresare al unei primării este mult mai complex decât al unei societăţi comerciale

Unităţile administrativ teritoriale scapă cu greu de datoriile acumulate la bugetul de stat. În pofida apariţiei Ordonanţei Guvernamentale privind criza financiară şi insolvenţa primăriilor, specialiştii din acest domeniu susţin că solicitările creditorilor de a obţine insolvenţa vor fi destul de rare. Concret, procedura poate fi deschisă fie la cererea primarilor sau a preşedinţilor de consilii judeţene, fie de către un creditor sau de un grup de creditori cu o creanţă totală ce depăşeşte jumătate din bugetul unităţii. Tocmai acest plafon ce condiţionează intrarea în insolvenţă va constitui, spun specialiştii în domeniu, un impediment pentru creditorii ce doresc să demareze procedura.
În cazul în care datoriile depăşesc 15% din bugetul general şi sunt mai vechi de 90 de zile, administraţia respectivă se consideră în criză financiară. „Ordonanţa permite primăriilor şi altor unităţi administrative restructurarea activităţii, fără ca aceasta să înceteze. Una dintre problemele pe care le vedem este aprobarea planului de redresare, care este mai complicată decât în cazul companiilor. Planul trebuie să treacă prin numeroase avize, iar dacă o aprobare lipseşte, în lipsa unei sancţiuni exprese, acesta trebuie refăcut ori de câte ori este necesar pentru a întruni condiţiile impuse de forul căruia i se cere avizul sau aprobarea”, susţine Vasile Godîncă-Herlea, managing partner al Casei de Insolvenţă Transilvania. Acesta a explicat şi cauzele pentru care legea ar putea să nu rezolve problemele: „Teoretic, această refacere ar putea dura la infinit, ceea ce reprezintă un risc, acela ca insolvenţa unităţii să nu poată fi depăşită, şi în final această lege să nu fie un remediu real la problema arieratelor“.

Plan de redresare pe maximum trei ani
Ca şi în cazul companiilor, insolvenţa unei unităţi administrativ teritoriale se desfăşoară sub controlul unui judecător sindic, care constată existenţa stării şi numeşte un administrator judiciar. Criteriile desemnării acestuia nu sunt menţionate în lege, iar numirea administratorului care se va ocupa de caz rămâne la alegerea judecătorului.
Puterile administratorului judiciar sunt mai mici decât în cazul procedurii insolvenţei societăţilor comerciale. Acesta doar propune autorităţilor denunţarea unor contracte şi nu poate întocmi singur planul de redresare. Planul se face împreună cu ordonatorul principal de credite şi este necesară inclusiv avizarea lui de către Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice şi de către Camera de Conturi. Planul nu poate avea o perioadă de aplicare mai mare de 3 ani şi poate să prevadă reeşalonarea datoriilor şi, în anumite condiţii, chiar reducerea acestora. (Dana Chiru)

După deschiderea procedurii, unităţile administrativ-teritoriale nu pot să crească cheltuielile, să înfiinţeze servicii noi, să plătească datorii anterioare, să împrumute fonduri noi sau să angajeze personal suplimentar fără avizul administratorului judiciar.

Peste 1.100 de companii ieşene au solicitat de la începutul anului intrarea în procedura de insolvenţă pentru a scăpa de datorii.

 

 

Acum ne poți urmări și pe FACEBOOK