2021 - de dorit nerepetat, însă cu lecţii de învăţat !

Oricât aş/am vrea, realizarea unui bilanţ, fie el cât de sintetic, pe anul 2021 nu poate să nu aibă în centru (e un fel de a spune, căci de fapt are şi la început şi la sfârşit),  drept personaj principal, coronavirusul. Mai mult decât atât, contabilizarea celor legate/provocate de covid în 2021 trebuie conexată cu cele întâmplate cu un an în urmă, rezultând un bilanţ global (şi ca perioadă, dar şi referitor la întreaga planetă). 

În cei doi ani amintiţi, în lume, virusul a reuşit să infecteze aproape 280 milioane de oameni, dintre care, din păcate, aproape cinci milioane şi jumătate au decedat.

În România, 2020 a dus la consemnarea a aproape 630.000 cazuri de infectare şi circa 15.600 decese - cifre cumva mici (deşi fiecare caz reprezintă o dramă pentru cei afectaţi şi implicaţi) în comparaţie cu alte ţări, ceea ce, printre altele, a dus la tratarea pandemiei de către autorităţi cu mult mai puţină grijă decât ar fi fost normal. După cum era de aşteptat (şi se prognozase !) 2021 a însemnat intensificarea pandemiei, astfel încât, cumulat pe cei doi ani, la noi în ţară s-au înregistrat aproximativ 1.800.000 cazuri de infectare şi aproape 60.000 decese (adică populaţia unui oraş de mărime medie...).

Ca şi cum asta nu ar fi fost de ajuns, am fost şi am rămas codaşi la vaccinare (şi din vina autorităţilor, dar, mai ales, din inconştienţa oamenilor, alimentată de politicieni iresponsabili şi reprezentanţi ai religiei majoritare). Tot autorităţile pot fi acuzate de vina nesusţinerii corespunzătoare (în primul rând, bugetare) a domeniului sănătăţii, ceea ce dus, printre altele, la o tragică epidemie de incendii ale unităţilor spitaliceşti : 12, în mai puţin de un an, în condiţiile în care, în întreg deceniul precedent, fuseseră „doar”10 evenimente de acest fel. 

Din punct de vedere politic, 2021 ar putea fi denumit unul de bâlci, care a dus la instabilitate şi impredictibilitate (singurele care mai lipseau în contextul pandemiei). Între ianuarie şi decembrie acest an, au avut loc răsturnări spectaculoase de situaţii, suişuri şi coborâşuri de necrezut a diferiţi politicieni. După nişte alegeri parlamentare cu un absenteism record, ce nu dădea dreptul nici unei formaţiuni să clameze victoria, de vreme ce doar 30 la sută dintre posibilii votanţi se prezentaseră la urne, s-a încropit o alianţă PNL-USR-UDMR, s-au succedat la şefia executivului Orban, Ciucă, Cîţu şi iar Ciucă, s-a reuşit formarea unei majorităţi „contra naturii”, cu (în ordinea procentelor obţinute) PSD, PNL şi, desigur, nelipsita UDMR. Aldată simplu ministru, Cîţu e acum şeful PNL şi al doilea om în stat ; aldată primul după şef, Orban nu mai este nici şef de partid, nici de guvern, chinuindu-se să-şi facă un partiduleţ, ca mai toţi foştii lideri (vezi Tăriceanu, Ponta, Dragnea etc.). Totul spre liniştea locatarului principal de la Cotroceni, care, acum, poate să-şi vadă în linişte de materializarea „marelui” său proiect, conceput în cei deja 7 ani de domnie, intitulat „România educată” - deşi era evident pentru orice persoană realistă că trebuia început prin „România sănătoasă”.

Dacă  e să aloc, aşa cum e şi firesc, rânduri şi în ceea ce priveşte zona materială, aş apela, pentru elocvenţă şi putere de sinteză, la afirmaţiile unui specialist, care a subliniat că, „după o revenire puternică în prima jumătate a anului 2021, norii economici de deasupra României” au devenit din nou sumbri, previziunile pentru anul următor urmând aceeaşi cale.

În ciuda tuturor celor mai sus pomenite, aş vrea să închei bilanţul pe acest an într-o notă optimistă, şi am găsit şi soluţia : trebuie să ne bucurăm că nu s-a îndeplinit profeţia lui Nostradamus despre România anului 2021, când, se spunea, România urma să fie cucerită de Rusia. La anul şi la mulţi ani, e mai sigur că va rămâne colonie a UE şi SUA !