Asistăm la o refacere nu a USL, ci a FSN?

Dorian OBREJA

Ei, şi acum, dragii moşului (evident, mă adresez generaţiilor tinere, care nu prea au avut acces la basme, ajungând direct la Batman şi Catwoman), am să vă spun o poveste ce să vă ajunte a privi altfel încâlceala de pe scena politică mioritică.

S.a născut odată, dar nu ca niciodată, ci la începutul anului 1990, Fătul Frumos al politiciii autohtone post-decembriste, mai cunoscut sub numele de Frontul Salvării Naţionale; iniţial organ provizoriu al puterii de stat după schimbarea cadrelor din decembrie 1989, devenit, pe 6 februarie, partid politic. La primele alegeri parlamentare, „libere & democratice”, din mai 1990, FSN a „ras” totul, obţinând 67 la sută din voturi - iar liderul acestuia, nemuritorul şi intangibilul Ion Iliescu, la alegerile prezidenţiale desfăşurate concomitent, a ajuns chiar la un procent ce amintea de vremurile socialismului – 85 la sută!

Cum, în România, minunile ţin trei zile (maximum trei ani), în 1992, formaţiunea politică amintită s-a scindat. FSN condus de Petre Roman a rămas o vreme cu acest nume, după care s-a transformat în PD, ulterior PDL (iar o aripioară, în PMP). FSN condus de Ion Iliescu a devenit, mai întâi, FDSN, apoi PDSR, şi, în fine, PSD.

Având acelaşi „bunic”, se poate spune despre social-democraţii şi pedeliştii de astăzi (ascunşi în rândul PNL) că sunt verişori. Şi încă buni. De unde şi actuala încercare de a repeta, dar augmentat, experimentul USL, început acum un deceniu. Totul, în opinia mea, vizând finalizarea discreditării şi desfiinţării partidelor politice istorice - deşi acestea au rămas, datorită trecerii vremii, fără membrii/liderii de altădată, ba, în câteva rânduri, şi în afara Parlamentului (liberalii, de exemplu, prima dată în 1992, iar ţărăniştii, din 2000, de tot).

De foarte puţină vreme, concomitent cu negocierile pentru formarea unui posibil nou guvern (lucru de care ar trebui să se ocupe cu prioritate şi în permanenţă politicienii implicaţi, dar în realitate nu se întâmplă astfel, din păcate pentru ţară), sunt de sesizat mişcările din culise care au drept scop. afirmă sursele bine informate, înghiţirea de către PNL a încă două mini-partide, rămase „fără coledzi” în urma alegerilor parlamentare de acum un an. Pe de o parte, aş putea afirma că e vorba de completarea procesului de refacere a FSN, întrucât unul dintre cele două partide este PMP (celălalt fiind ALDE), pe de altă parte, cred că tentativele reprezintă expresia dorinţei PNL de a se mai apropia - ca scor, ca importanţă, de PSD; să nu uităm că social-democraţii au adunat circa 29 la sută din voturi, iar liberalii, doar circa 25 la sută; dacă e să luăm în calcul rezultatele unor sondaje de opinie recente, distanţa e şi mai mare: 31-19 (IRES), 35-21 (INSCOP), 36-19 (CURS), şi chiar 40-17! (Avangarde).

La vârful PNL s-a discutat, vineri, 12 noiembrie, despre începerea negocierilor cu PMP, vizând fuziunea prin absorbţie. Deşi liderul oficial al partidului băsescian neagă fuziunea, conducerea acestei formaţiuni recunoaşte, sâmbătă, 13 noiembrie, „continuarea discuţiilor cu PNL privind un proiect politic comun”, precizând, totuşi, duminică, 14 noiembrie, că „dispariţia acestui partid este exclusă”. S-ar putea ca lucrurile să treneze, dat fiind că procesul eminenţei cenuşii a PMP, privind procesul în care, potrivit CNSAS, acesta ar fi dat note informative despre colegii săi a fost iar amânat, pentru februarie 2022; reamintind că decizia primei instanţe a dat câştig de cauză CNSAS; o reconfirmare a acestei decizii de către ÎCCJ ar fi o catastrofă pentru partidul condus de el din umbră (dar nu, încă, de la răcoare...). Cât despre rolul jucat de actualul locatar principal de la Cotroceni în ceea ce aş numi o refacere nu a USl, ci a FSN, aduc aminte că, în scurta perioadă în care a fost preşedinte al PNL, „a format o alianţă cu PDL şi a pus bazele unei viitoare fuziuni între cele două partide”.