Ca musca-n laptele...NATO

 Dorian OBREJA

Trăim într-o țară condusă de un personaj care, în cei aprope zece ani de domnie, nu s-a remarcat, printre altele, prin manifestări de generozitate. Iată de ce, miercurea trecută, când cei doi lideri ai coaliției aflate la putere anunțau calendarul alegerilor, am rămas mai mult decât surprins aflând că prezidențialele ar urma să se desfășoare în septembrie. Ceea ce ar însemna ca actualul deținător al funcției să renunțe la trei luni de mandat, chestiune de neconceput, ceea ce generează parafraza „teme-te de Werner și când face daruri”. Dar am mai meditat, am mai pus cap la cap diferite informații și comentarii asupra subiectului și am realizat că nu era vorba de daruri, ci de un soi de barter.

Trăim într-o vreme în care suntem tot mai agresați - și, în nu puține situații, confuzionați - de  categoria numită ”fake news”. Trebuie prudență, de aceea am fost circumspect văzând în media știrea conform căreia „România a notificat aliații NATO că intenționează să-l propună pe Klaus Iohannis secretar genera al Alianței”. M-am lămurit că nu era o „făcătură”, iar apariția știrii joi, deci cu o zi după ce fuseseră făcute publice datele privind prezidențialele, venea să lege cele două momente.

Atenția e necesară în formularea unor mesaje destinate scenei politice sau societății în ansamblu. Și ea s-a manifestat în formularea „intenționează”, care pare a echivala cu anunțarea unei testări, exprimând, în același timp, și lipsa unei decizii bătute în cuie. Pe undeva, situația aduce cu aceea a unui bărbat care declară că are intenția să ceară mâna unei femei, dar care mai lasă loc de întors, în cazul unei răzgândiri. Nu aceeași atenție s-a materializat când s-a  utilizat numele țării noastre drept inițiatoare a acțiunii; nu țin minte să fi fost vreun referendum pe această temă, propunerile pentru funcțiile de top la nivel internațional discutându-se și hotărându-se între Administrația prezidențială, Guvern și Ministerul Afacerilor Externe.

Și mai interesant - în sensul în care consilierii personajului în discuție par a fi desprinși de realitate - este că anunțarea intenției venea la exact o zi după ce tripleta SUA, Marea Britanie și Franța declaraseră că îl susțin pentru funcția de secretar general al NATO pe premierul olandez Mark Rutte; imediat după apariția știrii cu intenția făcea publică aceeași poziție și Germania, iar președintele Biden preciza că, deși îi respectă pe ambii candidați, SUA rămân cu premierul olandez. În total, se pare că 20 dintre cele 31 de state membre ale NATO agreau varianta Rutte. Dar deciziile în Alianță se iau prin consens, situație pe care au speculat-o cei aflați în spatele surprinzătoarei mișcări de la București.

Adminstrația Prezidențială, Guvernul României și NATO nu au comentat informația în discuție. Ceea ce, din păcate, a dat naștere la tot soiul de comentarii și speculații. S-a afirmat că această „intrare  târzie în cursă pentru șefia NATO ar putea fi văzută ca o divizare a unității Alianței”, sau că ar fi expresie a narcisimului, a disperării de a nu se obținut altă funcție înaltă la nivel UE sau a încercării de a se obține așa ceva prin șantaj. Mai toate comentariile conchid că șansele candidatului român sunt minime, iar un oficial europen că ”momentul anunțării intenției pare nepotrivit”. Într-un limbaj mai puțin diplomatic, precum musca în lapte.

E posibil ca lucrurile privind subiectul să fie tranșate chiar azi, la Paris, unde are loc o întâlnire a liderilor europeni...