Câştigător – dar nu la noroc! – al pariului cu Poesia
Dimensiune font:
Dorian OBREJA
Să ţi se pună prenumele de Nichita nu e nimic ieşit din comun, mai ales când numele de familie este Danilov (devoalând originea ruso-lipoveană), şi eşti născut cu doar un an înainte (1952) ca un alt purtător al acestui prenume să devină, pentru aproape un deceniu, cel mai puternic om din URSS.
Dar să ai acest prenume şi să te apuci de scris versuri (deşi nu numai...), într-o vreme – perioada anilor 70-80 ai secolului trecut – când acesta era asociat numai şi numai cu unul dintre geniile liricii româneşti, mă refer, desigur, la Nichita Stănescu, este sinonim cu a pune un pariu extrem de ambiţios cu însăşi Poesia! Pariu câştigat, afirm eu. Şi nicidecum datorită norocului, ci, mult mai probabil, aflării sale sub semnul semnificaţiei prenumelui (în limba greacă, de unde provine, el înseamnă victorios, invincibil), şi, cel mai sigur, harului său, perseverenţei sale.
Nimic nu anunţa, privind lucrurile prin prisma studiilor – cursuri de arhitectură şi ştiinţe economice -, afirmarea ulterioară ca scriitor, Mai ales că debutul său ca poet s-a produs relativ târziu, în 1979, în paginile presitgioasei publicaţii studenţeşti „Dialog” (revistă la care am fost colegi şi unde am şi devenit prieteni...). Dar această întîrziere a fost rapid şi substanţial recuperată, dat fiind că înlăuntrul lui Nichita se adunaseră fluvii de poezie. oceane de proză, care trebuiau să iasă la suprafaţă. Aşa se face că, doar un an mai tîrziu, versurile sale văd lumina zilei într-un volum – „Fântâni carteziene” – laureat nu doar pentru debut la editura („Junimea”) care l-a tipărit, dar şi distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. După care, au urmat, în cea mai fastă perioadă a creaţiei sale, între 1982 şi 2007, deci 25 de ani, vreo 25 de cărţi – poeme, pamflete, eseuri, proză scurtă şi romane, dintre care multe traduse şi în engleză sau rusă, şi tot multe răsplătite cu importante premii, dintre care, deloc întâmplător, ci venind să confirme paralela şi afirmaţia de la începutul acestor rânduri, în 2007, Marele premiu al Festivalului „Nichita Stănescu”!
Lăsând deoparte, pentru câteva clipe, partea literară a existenţei lui Nichita Danilov, e cu neputinţă să nu amintesc că, la viaţa sa, a făcut cam de toate, ceea ce, desigur, i-a îmbogăţit experienţa şi împrospătat continuu inspiraţia: a fost economist, corector, profesor, muzeograf, editor, redactor, secretar literar al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri”, director al Teatrului „Luceafărul” şi al Casei de cultură a municipiului Iaşi, ba şi, la Chişinău, ataşat diplomatic ori chiar, ad-interim, vreme de un an, ambasador...
Să revenim la scris. Recent, dialogând cu el pe mediul virtual, am aflat că este în stadiul finisării unui roman. Cu siguranţă că şi acesta, ca şi celelalte cărţi purtând semnătura lui Nichita Danilov, îşi va găsi locul pe unul dintre rafturile importante ale literaturii contemporane, precum şi în sufletele şi spiritele multor cititori, dar şi confraţi!
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau