Cât mai conduce Cîţu?

 

Dorian OBREJA

Din cauza multelor treburi ce sunt de făcut, în mod inevitabil, mai pot apărea şi erori de documentare. Astfel, trebuie să recunosc cinstit că nu am avut timp să aflu dacă, la casele de pariuri, mai mult sau mai puţin legale (şi, desigur, cu profituri invers proporţionale cu gradul de legalitate), cota premierului în funcţiune, mai precis şansele de a câştiga „meciul” în care este implicat, o fi în creştere sau scădere. Dar promit să rezolv, în cea mai scurtă vreme, şi această lacună documentară.

Nu ar trebui să ne jenăm de conexiunea între politică şi pariuri. În fond, se poartă şi la case mai mari. Unii pierd, alţii câştigă...Pe 3 noiembrie 2020, de exemplu, o olandeză a mizat 150.000 de euro pe pe victoria lui Trump. Mult mai inspirat, un britanic a pariat peste un milion de dolari pe aceea a lui Biden. De altfel, pariorii profesionişti de pe o platformă britanică de profil îi dădeau aceluiaşi aproape 69 la sută şanse la victorie.

La noi, totul se face cu fereală. De ochii „organelor”, de cei ai invidioşilor. Până şi sondajele sunt puţine şi, pe cale de consecinţă, insuficient de semnificative. Astfel, de când s-a instalat actualul executiv, s-a dat publicităţii o singură sinteză a unei asemenea acţiuni, cumva prea devreme (la abia trei săptămâni de la învestire) şi intrând sub incidenţa intereselor politice (firma realizatoare este, în mod evident, din zona social-democraţilor).

În fine. Conform acelui sondaj, chiar de pe atunci, doar 25 la sută dintre români considerau că actualul cabinet va face treabă mai bună decât precedentul; în schimb, 58 la sută erau siguri că acest executiv nu va rezista întreg mandatul, adică 4 ani.

Haideţi să ne deplasăm în zona analiştilor politici şi a politicienilor. Din prima, cel puţin doi dau ca termen de expirare a cabinetului lunile iulie, cel târziu octombrie, iar altul se referă la mai-iunie. Un ex-premier afirmă: ”nu cred (e vorba de actualul prim-ministru) că va prinde paltonul de primăvară la Guvern. Omul e de psihiatrie.”. Mult mai realistă mi se pare previziunea liderului social-democrat: „...până nu se vor termina congresele din interiorul PNL şi USR-PLUS, nu va fi o modificare a acestei coaliţii”. O analiză pertinentă a ceea ce se întâmplă şi, mai ales, ar putea avea loc, poate fi citită în textul „Cine va ceda? Plecarea din măcelărie”, apărut pe site-ul DW.

Timid, extrem de timid, Florin Cîţu (pe prenumele său şi Vasile, dar asta nu sună destul de european, ca şi în cazul unui ministru.ghimpe în coastă, numit Vlad Vasile Voiculescu), anunţă şi intenţia de a candida la congresul PNL; o, nu chiar în vârf, cu el împăcându-se bine, ci prin apropiere...). Demni urmaşi ai Brătienilor, nu? Şi Lucovid, şi Florin...

Colac peste pupăza disensiunilor interne între o coaliţie aşa pestriţă şi versatilă cum nu a fost niciodată, de adaugă şi problemele din Parlamentul European, unde „există tot nemulţumiri tot mai mari faţă de preşedintele român al Renew Europe, Dacian Cioloş, care ar putea fi înlocuit, în urma unor alegeri. Ceea ce, în plan intern, în va scădea acestuia din influenţă (şi aşa nu grozavă), oferind şansa lui Barna de a nu mai împărţi şefia unei alianţe de adunătură.  

Să revin la întrebarea din titlu: răspunsul meu este că, aparent paradoxal,  doar pandemia îi mai poate prelungi mandatul lui Cîţu. Dar nu mai târziu de această toamnă!