Chinezii I & Ş vor conduce lumea!

 Dorian OBREJA

Vremurile se schimbă, bancurile rămân, dar se nuanţează şi adaptează. Desigur, nu mă refer la cele de nisip, de lucru sau de peşti, ci la anecdote. Una dintre cele mai savuroase în zona politicului, dar şi mai plină de învăţăminte vizavi de globalizare circula, prin 1990, sub următoarea formă: „Iţic îl întreabă pe rabin – E adevărat că la anul va fi un război mare şi sfârşitul lumii? – Nu-i adevărat: şi la anul va continua lupta pentru pace. Va exista o singură ţară, U.R.S.S.; capitala ei va fi la la Washington şi va fi condusă de doi chinezi: Itzac şi Shlomi!”. Şi anul acesta circulă bancul redat, cu diferenţe doar onomastice: ţara – Rusia, conducătorii – Iţic şi Şloim. Acuma, pentru corectitudine politică, cele două nume pomenite la urmă ar fi trebui să fie Xiţic Jinping & Ştruli Kegiang...

Mi-am amintit anecdota plecând de la recentele afirmaţii ale unui ultracunoscut multimiliardar, născut ca Gyorgy Schwartz, de aceeaşi religie cu rabinul şi care, mai nou, îşi adaugă la numele de azi aparent misterioasa sintagmă Hon FBA, ceea ce nu înseamnă altceva decât membru de onoare al Academiei Britanice. Acuma, şi academicienii ăştia britanici, ce criterii or fi având în acordarea unui asemenea titlu, când personajul cu pricina era ştiut şi sub denumirea de „Omul care a spart banca Angliei”, ca urmare a unor speculaţii bursiere ce i-au adus un profit de un miliard, dar au şi declanşat „criza UK din miercurea neagră”?

Punctual, cel pomenit se referă la câteva probleme de actualitate şi câteva ţări de importanţă majoră.

Consideră că ţările din fosta U.R.S.S. sunt nerăbdătoare ca ruşii să fie înfrânţi în Ucraina, fiindcă „vor să-şi afirme independenţa”, dezintegrându-se, astfel, „imperiul rus, ce nu ar mai reprezenta o ameninţare pentru lume”. Ultima parte e plăcută auzului, dar rămâne a se îndeplini prima condiţie, ceea ce nu prea se întrezăreşte la  orizont.

Apropo de ţara unde are loc războiul, afirmă că va exista doar „o fereastră îngustă de oportunitate”, în primăvară, când ar urma să ajungă armele promise de unele ţări occidentale.  atâta vreme cât preşedintele american l-a pus în gardă pe omologul său de la Kiev că „există limite şi trebuie evitat cel de-al treilea război mondial”.

După ce a „terminat” Rusia, personajul trece la China, despre care emană alegaţia că ar fi întrunite „toate precondiţiile pentru o schimbare de regim sau o revoluţie”, adăugând că, atâta vreme cât Xi va fi la putere, „China nu va deveni forţa militară şi politică dominantă” pe care o urmăreşte actualul ei preşedinte.

Multimiliardarul formulează şi o concluzie, evident defavorabilă statelor vizate, susţinând că „Rusia, cea mai mare ţară din lume după teritoriu, şi China, a doua cea mai mare economie din lume, sunt principalele membre ale unui grup de „societăţi închise”, în ascensiune, în care individul este aservit statului”.

Toate ar fi bune şi frumoase dacă personajul, normal la cei aproape o sută de ani cât numără, nu ar „uita” că, da, China este a doua economie a lumii, dar prognozele unor specialişti spun că va deveni cea dintâi până în 2028, cu 5 ani mai repede decât se prezisese iniţial. În acelaşi timp, tot China, în 2020, a devenit cea mai bogată ţară a lumii, valoarea ei crescând la 120 trilioane dolari (de la 7 trilioane în 2000!!!), în vreme ce SUA au ajuns la doar 90 trilioane.

În fine, una peste alta, în viitor s-ar putea întâmpla cum scrie în titlul acestor rânduri, numele fiind mai puţin importante...