Covidu n-o decedatu, doar o ţâr s-o relaxatu. Şi perfecţionatu!

 Dorian OBREJA

Meditez,  cu tristeţe şi amărăciune, la două atitudini diametral opuse. Nu-mi dau seama foarte bine – asta ar putea clarifica sociologii – dacă situarea lor la extreme se datorează nivelului de civilizaţie sau sunt expresia transformării suferite de generaţii (nu neapărat în bine, nu neapărat ca semn al evoluţiei).

Admir, fără rezerve, ba chiar considerându-l un exemplu demn de urmat, comportamentul britanicilor (mă refer atât la autorităţi, cât şi la simplii cetăţeni) în perioada celui de-al doilea război mondial, interval în care UK a avut statutul unei ţări asediate (inclusiv bombardate şi cu liniile de aprovizionare blocate), iar locuitorii au fost supuşi la austeritate, privaţiuni şi respectarea unor norme – fără de care, cu siguranţă, numărul de victime înregistrat ar fi fost mult mai mare. Oficialităţile s-au ocupat de elaborarea unor documente extrem de clare şi detaliate privind toate aspectele vieţii, de la regulile pe timpul bombardamentelor, până la reţete de mâncare din produse mai puţin tradiţionale. Şi perioada cu pricina a durat foarte mult: de prin toamna lui 1939, până în primăvara lui 1945. De notat că, în tot acest interval, nu s-au consemnat marşuri sau mitinguri de protest faţă de austeritate şi regulile ce trebuiau urmate.

Schimbăm timpul şi locul. Şapte decenii şi ceva mai târziu, în spaţiul mioritic. Nenumărate probe ale unui comportament cu totul opus. De la cel de pe şosele - unde, dacă există indicatoare privind limitarea vitezei sau interdicţia depăşirii etc. acestea sunt considerate de către mulţi drept simple elemente de decor, de aici şi imensul număr de accidente auto -, până la, ca să fiu foarte pe subiectul cel mai fierbinte, cel avut vizavi de pandemia de covid. Îmi îngădui să afirm (exemple sunt la tot pasul şi zilnic) că, în condiţiile în care autorităţile nu-şi fac aşa cum se cuvine treaba, luând măsuri prea blânde şi manifestând blândeţe încă şi mai mare în aplicarea lor (am auzit pe ministrul de resort comentând numărul mare de morţi pe şosele prin emanarea părintescului sfat „grăbiţi-vă încet”!!!), mi se pare „normal” ca şi simplii cetăţeni să copie acest gen de atitudine, mergând cu o viteză mai mare decât cea permisă, nepurtând mască acolo unde ar trebui, nerespectând distanţarea socială şi, poate cel mai important, întârziind sau renunţând în a se vaccina. Guvernul a anunţat, cu emfază, că ţinta este de 5 milioane de vaccinaţi până la 1 iunie. Pe 30 iulie, numărul era de 4.993.756 ! Iată un motiv al unei demisii de onoare (dacă termenul din urmă ar exista în practică), pentru că, se ştie, imunizarea masivă prin vaccinare ar fi putut reduce impactul valului patru, ce se apropie cu paşi destul de repezi: dacă pe 5 iulie se înregistrau 28 cazuri de infectare, pe 10 iulie erau 36, pe 15 iulie – 62, pe 20 iulie -  95, iar pe 27 iulie – 175.

Prestigioasa revistă Nature Scientific Reports atrăgea atenţia că, relaxarea prematură a restricţiilor în timpul vaccinării creşte riscul apariţiei variantelor covidului rezistente la vaccin. Exact aşa s-a întâmplat la noi: au fost ridicate restricţii, iar campania pro-vaccinare a fost de mântuială. Cine seamănă vânt, culege furtună: unii specialişti progonozează că, în România, la jumătatea lui septembrie, s-ar putea înregistra peste 1.500 cazuri de noi infectări zilnic! O să ne iasă relaxarea pe nas...