Covidul, de sus până jos, a-ntors toată lumea pe dos!

 

Dorian OBREJA

După cinci luni de când şi-a făcut simţită prezenţa, virusul Corona se poate „lăuda” cu un bilanţ ce poate fi considerat, funcţie de poziţia adoptată faţă de subiect, modest, normal sau îngrijorător de mare. Până duminică, numărul persoanelor infectate era de peste 4,7 milioane, iar al victimelor – de peste 310.000, înregistrându-se, totodată, aproape 2 milioane de vindecări. Cele mai afectete sunt, de departe, SUA, cu peste 1,5 milioane de infectări şi o cifră tinzând spre 100.000 de morţi. De altfel, se pare că, în această perioadă, de cealaltă parte a Atlanticului (faţă de Europa...), se consemnează o creştere îngrijorătoare a pandemiei: în Brazilia, situaţia a explodat, ajungându-se la circa un sfert de milion de infectări, iar în Mexic (cu 47.000 de infectări şi mai mult de 5.000 de decese), rata de mortalitate este de peste 10 la sută. Prognoze pesimiste sunt vizavi de China, considerată vulnerabilă în faţa unui nou val de coronavirus, şi, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, de-a dreptul alarmante faţă de Africa, unde ar putea fi infectate peste 200 milioane de persoane şi aproape 200.000 ar putea deceda.

În ţara noastră, se pare că ne aflăm pe ceea ce specialiştii numesc „platou”, adică o staţionare a situaţiei. În aceeaşi zi amintită mai sus, numărul celor infectaţi tindea către 17.000 cazuri, iar cel al deceselor – către 1.100.

Problema este că virusul Corona a făcut, face şi va continua să genereze şi pagube colaterale, printre care una ar putea fi definită drept întoarcerea lumii cu fundul în sus, producându-se, parcă, o înnoptare a minţilor, de sus până jos.

Absolut halucinantă a fost acţiunea guvernării liberale la tranziţia dintre starea de urgenţă la cea de alertă (asta după ce aceeaşi guvernare gafase impardonabil, lăsând un vid legislativ de câteva zile între cele două ipostaze): era aproape de miezul nopţii, deci maximum o oră, până la tranziţie, când un grup de trei oficiali a dat citire noilor măsuri! Mai rău, printre cei trei nu se afla tocmai cel mai indicat, prin autoritatea sa teoretică - drept premier, dar şi şef al Comitetului Special pentru Situaţii de Urgenţă. Rămâne întrebarea, prietenii ştiu de ce, unde a plecat şeful CSSU imediat după şedinţa acestui organism şi în ce stare...

Autorităţi locale şi diferite insituţii fac şi schimbă reguli peste noapte după bunul plac. La Iaşi, de exemplu, de unde se anunţaseră măsuri bune protective în mijloacele de transport în comun, s-a ajuns la unele care ar putea favoriza infectarea. La Constanţa, un ierarh s-a apucat, de capul său, să procedeze la nişte ritualuri neaprobate (încă) nici de superiorii săi, şi interzise de către autorităţile laice; din păcate, unii slujitori ai religiei majoritare în România se comportă ca în Evul Mediu, când biserica era un stat în stat.

În asemenea circumstanţe, e normal ca şi simplii cetăţeni să fie atinşi de sindromul „noaptea minţii”: începând de cei care au pus de mitinguri în Piaţa Victoriei (deşi sunt interzise adunările publice), continuând cu cei care au organizat petreceri mai de amploare (una în Herestrău) sau mai modeste, dar, toate, surse de contaminare, şi terminând cu cei care, fără mijloace de protecţie şi respectarea distanţei, au asaltat pieţele şi magazinele cu reduceri impresionante.

Din păcate, roadele unor astfel de evenimente vor fi culese abia peste vreo 2 săptămâni, când va fi prea târziu pentru regrete...