Cum să scapi de naiba și să dai de tat-su

 Dorian OBREJA

M-am întâlnit, în urmă cu vreo trei luni. Și am stat de vorbă, despre una-despre alta (subiecte, a nu se înțelege altceva!). Printre altele, mi-a declarat că e bucuros din motive de... mediu. ? - l-am privit nedumerit. Păi știi, ziarist fiind - m-a lămurit amicul - că Iașul e cel mai poluat oraș din țară; bun, da Iașul e mare, are aproape 100 kmp (spre comparație, Clujul are 180, iar Bucureștiul - 240), și sunt zone mai afectate de fenomen.

Amicul stătea într-un cartier situat cam la jumătatea distanței din cea mai poluată porțiune ieșeană, ce începe la Gară, continuă cu Podu de Piatră și merge până la Podu Roș. Acuma se mutase într-o zonă plasată în estul orașului (un alt amic încă nu-i spusese că, așa cum circulă curenții de aer deasupra Bahluiașului, exact în direcția aceea duc noxele); aer curat, liniște, priveliște minunată și multe alte plusuri.

N-am reîntâlnit cu el acum câteva zile. Amicul îmi părea schimbat. N-am mai apucat să vorbim despre una-alta. Toată discuția s-a axat pe ce ”carte proastă trăsese”. Și încă nu știa despre direcția curenților de aer, așa că mi-a povestit despre un alt tip de poluare cu care dăduse nu nas în nas, ci urechi în zgomot. Unul dintre ele, acela al tramvaielor, cele de serviciu începând să circule pe la 3,30 noaptea, iar celelalte, cam din 5 în 5 minute - ceea ce e bine, pentru călători. Problema e că, deși s-a declarat că una dintre finalitățile schimbării liniilor de tramvai în mai toată urbea, a fost creșterea silențiozității, asta poate să constate și  creadă surdul! Și așa n-am înțeles de ce nu s-au preferat troleibuzele sau, fie și tramvaie, cele făcute în țară, mai ieftine...

La capitolul poluare sonoră, mai intervine chesiunea aeroportului international (cu cel puțin 20 de aterizări/decolări în 24 de ore, inclusiv noaptea). Zgomotul produs în asemenea momente nu e foarte departe de limita necesară pierderii auzului, depășind cu mult limita de protecție, de 85 de decobeli, ca să nu reamintesc faptul că un avion, la decolare, poluează cât un autoturism care a rulat 40.000 km. Nu mai puțin adevărat este că s-au dat aprobări așa-zișilor dezvoltatori (eu le spun rechini) imobiliari, să ”întindă” Iașul incredibil de mult de aproape de aeroport, adică la 1-2 km. Astfel încât cazul ”Băneasa„ aeroport ce a stat închis aproape un deceniu, și nici acum nu se simte prea bine, s-ar putea repeta. Dar, subliniez, nu din vina aeroportului, care, însă, ar trebui și ar putea dirija aeronavele astfel încât să ocolească orașul, chiar cu consum mai mare de combustibil. Obiectivul similar din Cluj e la vreo 8 km de oraș, iar clujenii, mai înfipți, au făcut o asociație intitulată ”Nu ne mai furați somnul”, ce a înregistrat câteva succese în lupta cu poluatorii fonici. Aeroportul Otopeni, în fine, e la circa 20 km de București. Ce să mai vorbim de  distanța Heatthrow-Londra, de aproximativ 30 km...

Ei, dar n-am terminat cu zgomotele ce vin din cer pre pământ. Undeva mai  la sud-est față de aeroport, este un aerodrom, și în cadrul lui funcționează un aeroclub. Unde, dacă vrei și ai bani, poți învăța să conduci o avionetă. Ceea ce e foarte bine. Numai că avioneta face o gălăgie invers proporțională cu micimea ei, iar amatori de învățat să stăpâneacă manșa sunt mult; așa încât, cât e ziua de lungă, numai trăsnete și tunete de la accelerări și loopinguri. Iar câteva zile, cerul a fost survolat și de supersonice de luptă!

L-am compătimit pe amicul meu, prevăzând că va reveni de unde plecase...