Decăderea clanului B., lecţie pentru politicieni?

 Dorian OBREJA

„Cei care uită trecutul sunt condamnaţi să îl repete” – astfel sună una dintre traducerile unui celebru citat, devenit astfel întrucât defineşte,  incontestabil, extrem de sintetic şi grăitor, o realitate; mai este de adăugat că spusele aparţin scriitorului şi filosofului spaniol George Santayana.

În foarte multe cazuri, nici nu trebuie să te deplasezi foarte mult în spaţiu şi timp pentru a lua cunoştinţă de lecţii din care, dacă vrei şi dacă poţi, ai ce învăţa – cu condiţia ca, după ce ai învăţat, să nu uiţi a aplica mereu cele însuşite la un moment dat. Cel mai la îndemână exemplu, în acest moment, îmi este scrierea lui Dimitrie Cantemir de acum 3 secole, intitulată „Incrementa atque decrementa aulae othomanicae” (pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu latina, titlul se traduce prin „Creşterea şi descreşterea imperiului otoman”. Imperiul cu pricina (denumit şi „eternul stat”), a fiinţat între 1299 şi 1922, aşa încât putem afirma că Dimitrie Cantemir a fost un vizionar, referindu-se, cu  două veacuri înainte, la apusul acestei entităţi.

De-a lungul vremii, au existat nenumărate imperii, dintre care aş aduce aminte pe cele babilonian, persan, roman, bizantin, francez, britanic, austriac, rus. Trăsătura comună? Toate, la un moment dat, au descrescut şi, ulterior, dispărut. O logică simplă ne spune că dacă asemenea fenomene au loc în cadrul unor imperii (sume uriaşe de oameni şi teritorii(, atunci ele sunt cu atât mai predictibile, cu atât mai de aşteptat în cazul unor structuri mult mai mici. Cum ar fi, de pildă, clanurile.

Şi m-aş referi, concret, la clanul B., întrucât, în această perioadă, tot ţine capul de afiş al presei, prin ştirile ce apar despre diferiţi membri ai lui.

În ciuda citatului din Santayana, probabil că foarte puţini credeau, în urmă cu un deceniu, că gruparea puternicilor zilei de atunci ar putea avea un viitor în culori sumbre şi nu unul de aur (despre liderul grupării se spunea chiar că, la terminarea mandatului prezidenţial, urma să ocupe o funcţie însemnată într-o instituţie europeană).

Însă, deja în 2016, se putea înregistra începutul sfârşitului, prin condamnarea şi efectuarea unui stagiu de puşcărie a fratelui liderului, pentru trafic de influenţă. Au urmat apoi avatarurile „favoritei” liderului, condamnată, în două dosare, la vreo 14 ani de închisoare, ba fugită din ţară, ba adusă înapoi. În cel de al doilea dosar, o condamnare la 5 ani are şi fiica cea mare a liderului – pe 26 mai vom afla sentinţele definitive.

În fine, după multe tergiversări, se alege şi liderul cu o pedeapsă: luna trecută, Curtea Supremă a decis ca să piardă drepturile acordate pentru tot restul vieţii în calitatea de preşedinte, dat fiind decizia definitivă de colaborator al poliţiei politice. Parchetul a deschis un dosar privind declaraţiile false din trecut; de altfel, personajul a fost este implicat în peste 70 de dosare...Tot referitor la trecut, ar fi normal să i se ceară restituirea, în bani, a drepturile încasate necuvenit în ultimii 8 ani, după terminarea celui de al doilea mandat.  

Să nu ne facem însă iluzii cu privire la judecarea şi sancţionarea întregului clan: băieţii deştepţi s-au retras la timp – alde Videanu, Berceanu, ori au migrat în alte partide – gen Boc şi Flutur, în ţară sau pe la Bruxelles, precum Blaga şi Falcă. În acelaşi timp, nici să nu credem că această decădere ar fi o lecţie pentru alţi politicieni,:  aproape zilnic auzim despre descinderi şi deschideri de dosare în cazul unor aleşi/numiţi...