Frunză verde de susai, la Iaşi nu-i ca la Versailles
Dimensiune font:
Trebuie să mărturisesc:nu-mi face deloc plăcere să scriu aceste rânduri. Şi nu aş fi făcut-o, dacă nu m-aş fi simţit, într-un fel, provocat de afirmaţia unui politician/edil. Acesta, în cadrul unui interviu, declara, referindu-se la ceea ce s-a construit în spatele Palatului Culturii din Iaşi, nici mai mult, nici mai puţin, decât că „am ajuns să avem o amenajare urbanistică (!) care concurează cu Versailles”.Ferească sfântul să audă asta cunoscătorii/iubitorii artei din străinătate, şi nu mă refer doar la cei din Franţa, că iar vom deveni subiect de bancuri...
Desigur, fiecare dintre noi are tendinţa de a se lăsa mânat de ceea ce se cheamă patriotism local. Altfel zis, apelând, adecvat, la un soi de franceză, „toutes gipsy louent leur marteau”, sau, mai pre limba noastră, „tot ţiganul îşi laudă ciocanul”. Chiar eu, în urmă cu vreun deceniu, scriam animat de aşa ceva, sub titlul „să transformăm Bahluiul într-o Senă”, şi mă bucur că, încet-încet, pare a se şi întâmpla aşa. Numai că, în toate, e mai mult decât indicat să păstrăm măsura! Nu sunt câtuşi de puţin de ajuns câteva trepte şi o fântână arteziană pentru a compara ceva cu Versailles ori cu parizianul Trocadero...
De fapt, altul este termenul de referinţă care ar fi trebuit folosit. Şi anume, cartierul parizian La Defense – un ansamblu extraordinar în toate privinţele. Numai că, tare mi-e teamă că, şi în acest caz, comparaţia ar fi părut deplasată. În esenţă, La Defense a fost gândit, proiectat şi construit pe întinderea câtorva decenii, amplasat fiind undeva la periferie, neriscând, astfel să intre în contradicţie, din punct de vedere estetic, prin modernitatea sa, cu Parisul istoric. Cu totul altfel s-a procedat la Iaşi. Unde, din păcate, bântuie şi face ravagii ultra-povincialul principiu că, musai, trebuie să stai/construieşti în buricul târgului, plus că totul trebuie făcut repede, nu contează cum, numai să iasă profit. Dispus pe o suprafaţă mare (cea de la Era, de exemplu), cu spaţii ample între edificii, ansamblul ar fi putut fi interesant. Aşa, nu e decât o adunătură înghesuită şi haotică de stiluri amestecate.
Depăşind domeniul estetic, mai găsim şi alte aspecte ce fac comparaţia nelalocul ei. La Defense atrage, anual, câteva milioane de turişti, dintre care 2 milioane – numai oameni de afaceri. La Iaşi, deocamdată, nu s-au încasat nici banii de redevenţă pentru primii trei ani, cât despre afacerile care duduie aici – linişte deplină. În La Defense îşi câştigă traiul circa 180.000 de angajaţi, la Iaşi s-au creat 4.000 de locuri de muncă, dintre care cele mai multe sunt de vânzători. În magazinele din cartierul parizian, cele mai multe dintre produse sunt franţuzeşti, pe când, în ansamblul ieşean, obţin profit producătorii şi comercianţii din străinătate.
M-am numărat printre puţinii care au fost, din start, contra proiectului ieşean, exprimându-mi rezerve în mai multe planuri. Am tot sperat să mă înşel, dar constat că am avut dreptate. Ar fi fost cu totul de preferat ca, în zonă, se fie realizat un parc japonez, iar cu banii alocaţi ansamblului să se ridice, în zonele limitrofe Iaşului, câteva capacităţi de producţie, altfel zis, fabrici. Pentru că preţul plătit pentru cantonarea noastră doar în ipostaze de vânzători ori consumatori este prea mare şi va continua să crească!
PS Ar mai fi ceva de spus şi despre bulevardul din centrul Iaşului, dar o las pentru data viitoare...
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau