Grădina Botanică, în pericol (II)

Dorian Obreja

Scriam, în primul episod, despre elevi care, sub conducerea „înțeleaptă” a câtorva învățătoarea, au transformat, pentru câteva ore, colțul de rai situat lângă lacul din partea de jos a Grădinii Botanice într-un mic infern. Spre meditație și comparație, presa din 2015, nota că Grădina Botanică din Iași colaborează cu o școală din oraș, cu scopul ca elevii să studieze plante și să ajute la activități de cercetare, lângă lacul amintit fiind amenajat un loc experimental...

Dar Grădina Botanică din Iași, cea mai veche din țară și (încă) una dintre cele mai mari din Europa, mai este amenințată și de alte primejdii. Mobile sau imobile!

Pericole mobile. Câteva mii de ieșeni au semnat petiția online „Fără mașini în Grădina Botanică Iași”, și asta ar fi suficient să se ia măsuri. Mai ales că vechiul motiv - imposibilitatea accesului la Mănăstirea Podgoria Copou - a dispărut, din Aleea Mihail Sadoveanu, în câteva minute, pe strada Podgoriilor, ajungându-se la obiectivul religios amintit. Dar, nu-i așa? lenea e cocoană mare, și e mai ușor de traversat grădina, venind din Păcurari sau alte zone. La cei care se duc unde am spus, se adaugă cei care, odată ieșiți din mașini, nu pot merge decât câteva zeci de metri. Drept care, simplu, parchează în zona lacului, pentru a-l vizita, poluând, sonor și cu noxele emanate, întregul spațiu. Iar alții, „clienți” vechi și cunoscători ai locurilor, au găsit, pe porțiunea dintre lac și ieșirea secundară, spre Păcurari, alei și poienițe prin pădure, unde pot parca și petrece cât dorește mușchii lor, că doar nu-i deranjează nimeni. N-am remarcat, dar nu e imposibil ca, în locurile amintite, să se pună și de-un grătar, să se asculte și-o manea, că doar noi suntem români...

Înainte de a ajunge la partea cea mai fierbinte, meditez că poate n-ar strica, pentru cei care nu știu, să ofer câteva date despre Grădina Botanică. Cea mai veche din țară și denumită „Anastasie Fătu”, după întemeietorul ei, care i-a pus bazele la 1856, la Râpa Galbenă. Moartea întemeietorului și vânzarea terenului a dus la „migrarea” grădinii; mai întâi, în 1873, în apropierea primului loc, apoi în zona actualei U.M.F.; în 1921, în spatele Universității ”Al.I.Cuza„, iar în 1963 - pe amplasamentul actual, pe un spațiu suficient de mare încât să satisfacă cerințele învățământului. Grădina a fost condusă, între 1973 și 1990, de profesorul Mandache Leocov, care a preluat-o cu 43 de hectare și a lăsat-o cu 105!!! Cei dornici să afle mai multe (și foarte interesante), pot intra pe site-ul instituției - merită!

Pericole imobile. Conforma datelor apărute prin presă, în 2016, proprietarul Grădinii, UAIC, ar fi putut încerca intabularea doar pentru un sfert din teritoriu, adică 22 de hectare din cele 88 (observați că deja vreo 17 hectare „dispăruseră” față de 1990); fuseseră deja pierdute definitiv, în favoarea unor moștenitori, peste 10 hectare, vreo 40 fiind revendicate (25, doar de către urmașii unui boier). S-a subliniat, dar prea târziu, că dacă intabularea era făcută la timp, terenurile rămâneau Grădinii Botanice. Așa se explică faptul că întâlnim, ici și colo, în cele mai frumoase zone ale Grădinii, „insule” cu vile somptuoase. Lista proprietarilor e cunoscută, dar vreau să dorm liniștit la noapte... Oricum, dacă, pe viitor, se vor construi și blocuri prin zonă, să nu vă mirați. În fine, cineva a venit cu ideea trăsnită a amenajării unui muzeu al satului moldav. De ce trăsnită? Pentru că urma să fie amplasat în jurul lacului de care am pomenit!