În România nu se mai citeşte. Demult!

 Dorian OBREJA

În editorialul anterior scriam despre infracţiunea de grafomanie, precum şi despre pedepsele ce ar trebui aplicate în cazul acesteia.

Astăzi, despre ceva situat cumva la polul opus (şi ca act, şi vorbind despre autori) – abandonarea tot mai evidentă a obişnuinţei benefice de a citi – , mai ales de a citi cărţi în format clasic, adică tipărite.

Un instrument foarte important prin intermediul cărora ne putem compara cu cetăţenii -«colegi» din UE este Eurostatul. Potrivit unei secţiuni a raportului prezentat periodic, suntem pe ultimul loc în Europa la consumul de carte, la lectură şi la numărul de librării. Mai în detaliu, asta se traduce prin faptul că 93,5 la sută dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an. Aici se naşte întrebarea dacă, dintre cei 6,5 la sută care, totuşi, sunt în ipostaza de cumpărător de carte o depăşesc, devenind şi cititor al acesteia ! Rămânând în domeniul cifrelor, statisticile arată că un român citeşte mai puţin de 5 minute pe zi. O asemenea tristă situaţie a dus la creionarea unui proiect de lege, vizând instituirea unei zile naţionale a lecturii în România deşi, personal, sub absolut convins că, doar cu o zi, şi aceea în mod formal, nu se poate face primăvară în anotimpul lecturii, educaţiei şi culturii. Înainte de a mai frunzări proiectul de lege, trebuie să readuc în discuţie faptul că, şi din cauza lipsei de lecturi (la care se adaugă hibele sistemului educţional), România a ajuns să se claseze, în UE, pe nedorite locuri de « frunte » ale analfabestimului funcţional. După cum sună definiţia dată de către UNESCO, un analfabet funcţional este « o persoană « care nu are ştiinţă de carte pentru a demara acele activităţi care să îi asigure fucţionarea efectivă în grupul sau comunitatea din care face parte, în scopul dezvoltării personale şi sociale ». România a ajuns pe un asemenea loc având rezultate de două ori mai slabe decât media UE, depăşind, nu demult, procentul de 42 la sută...

Revin la proiectul de lege, doar pentru a relua unele realităţi relevate de acesta. Dacă un român citeşte doar o carte pe an, un german lecturează de 16 ori mai mult ! 68,5 la sută dintre români nu au citit nicio carte în ultimul an ; doar 20 la sută citesc o dată pe lună şi 8 la sută zilnic ; 37,5 la sută dintre persoanele de 15 ani nu înţeleg ceea ce citesc (ţara noastră este pe penultima poziţie în UE la indicatorul « citire » ). Mai este important să ştim ceva : 6 minute de lectură zilnică pot reduce nivelul stresului cu până la 68 la sută – or, potrivit cercetărilor, şase din zece români sunt afectaţi de stres, făcându-ne să ne înscriem printre cei mai afectaţi europeni de acest fenomen negativ.

Mai grav este că lipsa de apetenţă pentru lectură pare a fi devenit o tradiţie. Afirmaţia este argumentată de către un articol al lui George Călinescu, apărut, atenţie !, acum aproape 8 decenii, mai precis în 1939. Printre cauzele depistate atunci de marele critic se numără educarea tinerilor într-un spirit ostil culturii, profesori care nu mai citesc ş.a.m,d. – unele dintre cauze, plus alunecarea tot mai abruptă către internet, fiind valabile şi astăzi.

Sublinia, atunci, George Călinescu : « în ultimii doi ani, numărul de cititori de cărţi literare româneşti de oarecare ţinută a continuat să scadă în aşa fel, încât putem afirma că azi, la 10.000 de locuitori, n-avem decât un citiror. Comparând România mică de altădată cu România Mare de azi, e cazul a ne întrista ».

Şi continuând comparaţia, cu România mijlocie de acum, tristeţea devine şi mai mare !