Încotro se îndreaptă Institutul Cultural Roman?

 Dorian OBREJA

Scriu despre o entitate care ar trebui să dea dovadă de oarece maturitate, având în vedere faptul că a trecut, ca vârstă, de graniţa a 3 decenii.

Concret, este vorba de Fundaţia Culturală Română, înfiinţată în 1990, prin preluarea a tot ce era în posesia predecesoarei entităţi omoloage – Institutul Român pentru Relaţii Culturale cu Străinătatea (existent încă din 1947). În 2003, are loc o modificare şi, prin reorganizarea fundaţiei mai sus amintite, plus comasarea cu editura acesteia, ia naştere Institutul Cultural Român (o vreme sub autoritatea Administraţiei Prezidenţiale, apoi a Senatului), care, în prezent, deţine o reţea de 17 institute, în 16 ţări, având misiunea de a face cunoscută cultura română în afara ţării şi de a-i asigura vizibilitatea şi prestigiul.

Primii trei preşedinţi, precum şi cel de al cincilea, dincolo de simpatii şi parti-pris-uri, erau nume în cultura contemporană, personalităţi – Augustin Buzura, H.R. Patapievici, Andrei Marga şi Radu Boroianu. Apoi, politizarea excesivă a însemnat, în domeniu, desemnarea unor nume fără...nume, controversate sau contestate. Puteţi judeca şi evalua şi singuri, eu dezvăluindu-vă doar identităţile: Lilian Zamfiroiu şi Liliana Turoiu.

E adevărat, controversele şi contestaţiile nu au lipsit nici în timpul mandatului celui de al doilea preşedinte, când s-au înregistrat câteva scandaluri. Celebre sunt cele legate de poziţia laureatei Nobel pentru literatură, Herta Muller, faţă de prezenţa a doi ciripitori ieşeni la o manifestare internaţională, precum şi de o expoziţie organizată la New York (cu lucrări ale unor „artişti” stradali – ca şi cum artiştii adevăraţi fuseseră toţi prezentaţi publicului american...),  , ce cuprindea şi un ponei roz, „ştampilat” cu o zvastică.

Schimb, pentru doar câteva rânduri, registrul, lucru necesar pentru a înţelege ce va urma. O informaţie apărută după formarea noului guvern semnala că „şapte miniştri liberali din totalul de opt au trecut pe la Colegiul Naţional de Apărare sau pe la Academia Naţională de Informaţii”. O altă informaţie devoala: încă în 2016, că o cincime dintre parlamentarii mioritici erau absolvenţi ai Colegiului Naţional de Apărare...

Acum aproape o lună, senatul a numit noua conducere a ICR, fiind votaţi Liviu Jicman ca preşedinte, Mirel Taloş şi Attila Weinberger – vicepreşedinţi. Din punct de vedere politic, au fost mulţumite/recompensate toate cele 3 partide constituente ale coaliţiei de guvernare, fiecare având câte un reprezentant. Chiar dacă asta a însemnat „picarea” candidaţilor propuşi de uniunile de creţie din zona culturii, din rândul cărora era normal să provină conducerea...

Noul preşedinte este licenţiat în drept şi ştiinţe economice, ceea ce e foarte bine, şi absolvent, printre altele, cred că aţi ghicit, al Colegiului Naţional de Apărare, ceea ce e şi mai bine, pentru puţin timp manager de spital (???), îndeplineşte, de vreo 18 ani, diverse funcţii prin tot felul de ministere, de la Sănătate până la Cultură, fiind, în ultimii 5 ani, director general al Muzeului Naţional Cotroceni. Ce mai încolo, încoace, născut, cum se zice, cu stea în frunte, sub o zodie norocoasă...Asta deşi o publicaţie, probabil invidioasă, subliniază că personajul are „cv cam subţire”. Unul dintre vicepreşedinţi s-a învârtit, şi el, mai mult prin zona politică (deputat, consilier de stat etc.), iar celălalt, care se autodefineşte drept „evreu ungur şi român” (?), este muzician şi realizator de emisiuni radio.

Cu o asemenea conducere, cred că întrebarea din titlu apare mai mult decât justificată!

P:S. Recent, am aflat că e posibil ca un personaj din cultura ieşeană să plece pentru a lucra la o filială din străinătate a ICR. În cv-ul personajului respectiv scrie că ar fi membru în Colegiul Naţional de Apărare...

Nu ştiu ce va face Putin cu Ucraina; dar cu ţara noastră nu are nicio şansă; dacă numai în cultură avem şi promovăm oameni cu asemenea pregătire, vă daţi seama că în alte domenii suntem şi mai „blindaţi”!