IQ-cidul, mai grav decât covidul!

 

Dorian OBREJA

Desigur, în această perioadă, preocuparea majoră şi cotidiană a mai tuturor oamenilor – începând de la cei care guvernează, continuând cu cei implicaţi direct în lupta cu pandemia şi terminând cu simplii cetăţeni (sub, dar mai ales peste 65 de ani!) – este axată pe subiectul coronavirus. Ca mai întotdeauna, păreri şi acţiuni diferite, uneori antagonice: unii îl contestă şi detestă, alţii se infectează voluntar, unii îi cad victime, alţii se îmbogăţesc (cinstit, dar, în nu puţine cazuri, şi prin speculă sau contrafaceri). Cum părerea aproape unanimă a specialiştilor în domeniu este că, în cel mult doi ani, lucrurile se vor tranşa în această zonă (fie prin descoperirea şi aplicarea unui vaccin, fie prin creşterea gradului de imunizare ca urmare, din păcate, a trecerii prin stadiul de infectare a câtor mai mulţi oameni), e bine, şi ca terapie de-stresantă, să ne mai aplecăm, din când în când, şi asupra altor teme,

Am ales, pentru astăzi „IQ-cidul”, termen pe care cred că l-am inventat, exagerând puţin, recunosc, pentru că nu este vorba chiar de uciderea coeficientului de inteligenţă (mai exact, a inteligenţei), ci de scăderea acestuia.

Chestiunea preocupă cercetătorii din zonă, şi, de aici, mass media, de o bună bucată de vreme şi se pare că devine din ce în ce mai arzătoare. Prin intermediul aşa-numitului „efect Flynn” s-a constatat şi definit că, până în anii 90, se înregistra o creştere a coeficientului de inteligenţă. Numai că, după anii amintiţi, efectul a cunoscut o încetinire, iar în nu puţine ţări, o stopare sau chiar inversare (uneori temporare, alteori – ireversibile), printre posibilele cauze învocate numărându-se poluarea, dar şi practicile educaţionale, biologice, sociale sau nutriţionale.

Unele voci pun totul pe seama faptului că omenirea şi-ar fi atins nivelul maxim de inteligenţă, alţii consideră că tot mai mulţi oameni inteligenţi au cedat tendinţei de a avea tot mai puţin copii, de unde s-ar putea trage concluzia că sporul natural al populaţiei (şi aşa din ce înce mai anemic în Europa şi SUA) a fost adus de către cei cu un IQ mai mic.

Concret, potrivit studiilor şi cercetărilor, coeficientul de inteligenţă al oamenilor ar fi scăzut cu o medie de peste 14 puncte de la începutul secolului precedent şi până în prezent. O asemenea realitate vine să dea peste cap aşteptările, care afirmau că universul digital ce devine tot mai complex şi ne înconjoară tot mai mult să contribuie la dezvoltarea minţii. Dacă, înainte vreme, fiecare deceniu însemna o creştere a IQ cu circa 3 puncte, actualmente, fiecare decadă echivalează cu scăderea cu 1,23 puncte!

Indiferent dacă fenomenul este tratat şi titrat de către presă mai dur („Oamenii devin din ce în ce mai proşti”), sau mai ponderat („Scăderea coeficientului de inteligenţă la nivel global”), indiferent dacă, la capitolul cauze, sunt arătate cele naturale (precum cele genetice, migraţia etc.), sau cele artificiale (sedentarismul, dependenţa de ecrane mai mici sau mai mari, dar şi dieta însoţitoare acestei dependenţe), semnalul de alarmă lansat de către specialişti trebuie luat foarte în serios, înainte de a fi prea târziu şi se produce transformarea planetei noastre într-una a maimuţelor...