Locul de plajă, mai rentabil ca unul de veci!

 Dorian OBREJA 

Deşi au trecut vreo aproape patru săptămâni de la apariţia unei ştiri în spaţiul public şi la devenirea ei ca virală, aceasta continuă să facă valuri mari, ce rivalizează cu marea, în apropierea căreia a fost consemnat evenimentul.

Concret, eram informaţi că „un loc de cearşaf se închiriază cu 200 de lei în Mamaia Nord”. Cei care doreau/doresc să facă plajă la un mod mai rustic (deci pe prosop, cearşaf, salteluţă etc.), dar într-un spaţiu privilegiat, adică între primul rând de şezlonguri şi apa mării, aveau/au alocat un teritoriu de 1,4 pe 2 metri, pentru care trebuie să achite, într-o zi, suma pomenită.

Este, ca să judecăm lucrurile din punct de vedere sociologic şi filosofic, o schimbare totală de ierarhii, având în vedere că, pentru un ţezlong, suma este de 100-150 lei/zi. Dacă, înainte vreme, posesorii/utilizatorii de cearşafuri pe plaje erau consideraţi, de regulă, cei mai puţini înstăriţi dintre turiştii aflaţi la mare, acum ei trebuie a se dovedi cei mai bazaţi material, suma achitată pe zi rivalând cu cel al unei nopţi de cazare în alte locuri de pe litoral. Extrapolând şi mai mult, locul de plajă „cu cearşaf” rivalizează, ca preţ, cu locul de veci: totalul banilor daţi pe cel dintâi timp de o lună echivalează cu costul unuia din cel de al doilea, e drept, mai modest, fără monument...

Revenind cu picioarele pe plajă, pardon, pe pământ, e de subliniat că nimeni nu-i obligă pe „cearşafari” să apeleze la asemenea soluţie: n-au decât să se ducă pe nişte plaje neamenajate şi să stea pe pietre sau beton.

Dar în ecuaţie sunt două părţi: în afară de cea amintită, mai avem de a face cu concesionarii plajelor. Care, după ce s-au dovedit a fi nişte veritabili rechini, jupuind pielea de pe turişti pentru şezlonguri & umbrele, acum par a mai fi găsit o soluţie de a da tunuri cât mai mari şi mai multe în doar cele trei luni de sezon pe litoral. Asta dacă ne gândim că au plătit, la licitaţia pentru concesionarea unei porţiuni de plajă, între 1 leu şi 10 lei. Care este profitul pentru locurile alocate, cu 200 lei/zi utilizatorilor de cearşafuri, având în vedere că nu au investit nici măcar în nisipul care era acolo?

Poziţia unor asemenea rechini este de batjocură, susţinându-se că o asemenea invenţie este menită să descurajeze pe cei care vin din afara hotelurilor riverane, cu cearşafuri, seminţe, bere şi manele. Descurajare prin preţuri uriaşe – şi nejustificate – iată o metodă ce pare a fi aplicată pe tot litoralul, dacă luăm în calcul preţurile la cazare, mâncare şi băuturi, mai mari, în acest an, cu până la 40 la sută (doar 2 exemple: o apă plată mică ne costă de două ori mai mult ca la magazin, iar 1 kg de hamsii ajunge la 1 milion de lei!). Această descurajare, în paranteză fie spus, este egală cu încurajarea de a merge pe litoralurile altor ţări; desigur, şi acolo au mai crescut preţurile, dar nu chiar aşa, şi apoi e important şi nivelul de civilizaţie...

Revenind la rechini şi la teritoriile concesionate de ei, de notat că preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor a declarat că fîşia de la mal – alocată, în acest caz, cearşafurilor -, de cel puţin 5 metri de la apă, trebuie să fie lăsată liberă pentru eventualele intervenţii de urgenţă; în acelaşi timp, 30 la sută din plajă trebuie lăsată neocupată, pentru a fi la dispoziţia turiştilor cu cearşafuri. Dar, din păcate, nu prea am văzut ştiri din care să rezulte că respectiva autoritate – ori alte instituţii abilitate – ar fi aplicat amenzi pentru nerespectarea acestei obligaţii.