Moldova, departe și pe calea ferată

 Dorian OBREJA

De acord, încet-încet, Moldova, în general, și Iașul, în mod particular (specific acest oraș , deoarece a fost și încă mai este, chiar dacă nu în toate și mereu, capitala acestei provincii) încep să fie legate de țară și de lume prin intermediul avioanelor (aeroporturi în municipiul amintit, dar și la Bacău și Suceava), și e taman bine, având în vedere recenta admitere în spațiul Schengen aerian, dar și al autostrăzilor (A7 și A8 vor străbate zona de la nord la sud și de la est la vest, să sperăm că în grafic, adică 2026 și, respectiv, 2030).

Problema e că nu toți locuitorii din provincie își permit „să se dea” cu avionul; ba, mai rău de atâta, fiind vorba de o zonă ce conține cel puțin un pol al sărăciei, sunt mulți oameni care nu dispun nici de autoturisme. Ca urmare, apelează la transportul în comun. Autobuze, tramvaie, maxi-taxiuri – pentru distanțe mici și medii, trenul – pentru distanțe mari. Iar acest din urmă mijloc de transport este, în Moldova, unul cât se poate de nevralgic. Sau care generează nevralgii, cum vreți. Ca să înțelegeți de ce, iată câteva rute, distanțe, timpi de parcurgere și, de aici, viteze medii pe oră: Iași-București (distanța pe calea ferată, 405 km) – aproape 7 ore, viteza medie, 62 km pe oră; Iași-Timișoara (848 km ) – circa 18 ore, viteza medie – 47 km pe oră; Iași-Constanța (485 km) – circa 8 ore, viteza medie 60 km pe oră. Ce spuneți de asemenea „performanțe„, într-un secol al super-vitezei,  când, de la Paris la Berlin (aproape 900 km), un TGV face doar circa 8 ore...

Dintre toate segmentele de cale ferată ce străbat Moldova, probabil că acel mai „păcătos” este cel Iași-Vaslui-Bârlad-Tecuci.  Conform datelor tehnice, cu o lungime totală de doar 164 km, linia este neelectrificată, parțial simplă, parțial dublă, viteza maximă admisă fiind de 120 km pe oră (în realitate, durata călătoriei între Iași și Tecuci este de aproape 4 ore, rezultând o viteză medie de 44 km pe oră (că mai încet probabil nu se poate!).

Îmi vine greu să înțeleg ce motive au fost, dacă nu într-o perioadă mai mare de timp, măcar în ultimele trei decenii, ca acest segment să rămână într-o asemenea stare de înapoiere. Și de neadaptare la realități: acum se trăiește în capitalism, unde timpul – inclusiv cel al călătorilor – înseamnă bani. Și mai greu pricep de ce, și în ziua de azi,  asupra acestei linii – pompos denumită în limbaj ceferist ”magistrala 600” - să planeze parcă un blestem. În urmă cu nu multă vreme, s-au alocat peste 160 milioane lei din PNRR pentru a crește la 120 km pe oră (să te ia amețeala...) viteza pe linia Iași-Tecuci, dar numai în zona Tutova-Munteni, și doar pe un fir al căii ferate! Și mai de curând (mai precis, în noiembrie anul trecut), CFR Infrastructură ne-a dat plăcute bătăi de inimă și speranțe, anunțând că a scos la licitație studiul de fezabilitate necesar electrificării pe magistrala 600.  Numai că procedura a fost anulată; automat, deoarece, ”la data limită de depunere a ofertelor, nici unul dintre ofertanții înscriși nu a criptat oferta financiară/sau nu răspuns la toți factorii de evaluare electronici, după caz”. Prin februarie acest an era termen pentru o nouă licitație, dar n-am mai consemnat niciun ecou. Iată, așadar, cum buturugile mici pot constitui obstacole mari chiar și pe calea ferată!