O lună pierdută, mii de români răpuşi

 Dorian  OBREJA

Care va să zică, în această zi, luni, 1 noiembrie, din punct de vedere politic, situaţia pe plaiurile mioritice e următoarea.

Pe 5 octombrie, a căzut, printr-o moţiune de cenzură cu un scor zdrobitor, executivul condus de Vasilică (!) Cîţu. Pe 20 octombrie, a picat, cu un scor şi mai umilitor, cabinetul-fantoşă dirijat de Cioloş. După care, probabil, Klausfinxul s-a gândit că e momentul să coboare milităria din pod şi l-a desemnat pe un militar (chiar şi în rezervă, ceea ce e o premieră de nedorit într-o ţară pretins democratică) să încerce a forma o majoritate şi, plecând de aici, un guvern care să treacă de/prin Parlament. Azi, parlamentarii sunt istoviţi de cât au muncit în weekend, aşa că audierile celor propuşi drept miniştri vor avea loc abia mâine. Şi, pentru că nu e nicio grabă, procedura votării învestiturii se va desfăşura abia miercuri, de pe la prânz, să nu cumva să se trezească brusc aleşii neamului...

La acest moment, executivului desenat de către ghinărar îi lipsesc circa 70 de voturi pentru a trece. Asta dacă nu se vor trage sfori pentru configurarea unui miracol. În mod normal, dacă riscăm, pornind de la supoziţia că politicienii sunt oameni de cuvânt, şi consemnăm declaraţiile lor cele mai recente, aşa ceva nu ar trebui să se întâmple; liderul PSD: „susţinerea unui guvern minoritar este o greşeală foarte mare, noi nu susţinem aşa ceva”; un lider USR: „nu vom vota acest guvern minoritar”; liderul AUR: „nu o să susţinem varianta Ciucă”; chiar şi în tabăra potenţialilor guvernanţi domneşte pesimismul: liderul UDMR:”guvernul minoritar nu are voturile necesare pentru învestire”; premierul desemnat :”matematic, guvernul nu are şanse să treacă (degradant pentru un militar să se avânte într-o luptă pierdută înainte de a începe”; doar Cîţu (dar cine îl mai ia în serios?) afirmă, halucinant, că „acest guvern va trece”.

Buun, se face miercuri seara.

În varianta Cîţu, România va avea guvern şi va merge înainte, din succes în succes. Autorii de proză şi scenarii S.F. pot fi invidioşi...

În varianta realistă, ghinărarul şi toată ceata încropită pentru un executiv (cu nume de tristă amintire, mai veche sau mai nouă, precum Predoiu, Gheorghiu, Gorghiu, Tătaru, Turcan, Câmpeanu) vor pica, devenind alţi foşti posibili...Aici, următoarea mişcare aparţine tot locatarului principal de la Cotroceni (care a preferat să mai piardă ceva timp, vizitând Egiptul, în loc să rezolve criza internă). Potrivit unor surse liberale, Cîţu şi executivul condus de el pot rămâne în interimat până spre primăvară. În această tabără, se exclude varianta unor alegeri anticipate (dacă ţinem seama şi de „scorul” liberalilor în cele mai noi sondaje de opinie), dar nu şi aceea a unei a treia propuneri, fie în persoana actualului căzut premier, fie a unor personaje bine cotate la Bruxelles, Cluj şi Oradea. În fine, tot despre această tabără: hemoragia provocată de Ludovic Orban nu e foarte mare, dar poate deveni din ce în ce mai dăunătoare.

Nu pot să mă despart, deja de pe acum, de premierul desemnat fără a-i cita dintr-o declaraţie. De lăudat intenţia executivului, expusă în program, de „a rezolva criza pandemică”; dar dă fiori următoarea formularea, probabil făcută sub presiunea emoţiei: „o altă prioritate e cea legată de creşterea preţurilor la energie, gaze naturale, preţurile la alimente” – probabil că vorbitorul voia să se refere la combaterea sau stoparea acestor fenomene...

Sintetizând, am mai pierdut o lună, vreme în care s-au mai infectat câteva zeci de mii de români, iar câteva mii au ajuns în cimitire. Genială guvernare, cu (!) roade pe măsură!