Ori cu „Aşteptatu”, ori cu „Trompetă”, America nu mai e centripetă

 

Dorian OBREJA

 

Câteva precizări necesare la începutul acestor rânduri. Prin „Aşteptatu'” l-am numit, în glumă, pe Joe Biden – având în vedere rădăcina numelui său, dar şi ţinând cont de faptul că, fiind cândva al şaselea cel mai tânăr senator din istoria SUA, dacă ar fi fost să câştige, devenea cel mai vârstnic preşedinte investit din istoria ţării. Prin „Trompetă” l-am numit, tot în glumă, pe Donald Trump, referindu-mă la denumirea respectivului instrument în limba germană - şi reamintind că personajul este de această origine din partea tatălui, şi scoţiană din partea mamei; bunicii şi bunicile lui s-au născut în Europa. De altfel, şi ascendenţa contracandidatului său este engleză, franceză şi irlandeză. Aşa încât, oricum am lua-o, preşedintele american urma să fie un rezultat al „exportului” bătrânului continent!

Prin America înţeleg, desigur, Statele Unite ale Americii...Periodic, lumea întreagă se uită într-acolo pentru a urmări momente/spectacole de importanţă şi festivism specific; o dată pe an, la premiile „Oscar”, şi o dată la patru ani, la alegerile prezidenţiale.

Iată că nici 2020 nu face excepţie. Şi asta pentru că SUA încă mai sunt percepute drept cea mai mare putere/democraţie a lumii etc. Problema e că, încetul cu încetul, lucrurile se mai schimbă. Două exemple: potrivit unor specialişti, şi din pricina pandemiei, SUA se află în faţa celei mai grave recesiuni din istoria sa, deci s-ar putea să piardă locul întâi! Şi un fel de bomboană de pe colivă: cu doar două zile înainte de alegerile pentru Casa Albă, Edward Snowden (nimeni altul decât acelaşi care a fugit din SUA şi a primit azil în Rusia, după ce „scursese” informaţii derulate de Agenţia Americană de Securitate a SUA, la care lucra) a anunţat că va depune actele pentru obţinerea cetăţeniei ruse, pe lângă cea americană. Gestul, pe lângă că îi oferă o şansă în privinţa familiei, are o simbolistică majoră şi greu de ignorat.

De aici şi concluzia pe care mi-am permis să o formulez, anume că America nu mai centripetă. Desigur, urmările pandemiei şi ale recesiunii sunt globale, însă Europa (mai precis UE), China sau Rusia pot înlocui SUA în pole-position.

Poate şi ajungerea în finala prezidenţială a unor personaje foarte în vârstă sau cărora li se fac unele reproşuri să contribuie la o asemenea situaţie.

Participarea la vot – inclusiv prin intermediul celui anticipat – a fost una record, ceea ce demonstrează că foarte mulţi americani au mari aşteptări şi speranţe. Iar lupta – şi vorbind de votul popular, dar mai ales referindu-mă la electori, cei care decid, în cele din urmă – a fost extrem de tensionată şi strânsă, cu răsturnări de situaţie spectaculoase.

Toate sondajele de opinie anterioare votului îl indicau câştigător pe Joe Biden. În acelaşi timp, Trump câştigase în 2016, deşi plecase din poziţia de outsider. De asemenea, fiindcă nu ţine cont de votul popular, sistemul electoral american poate genera rezultate ce să nu fie în acord cu voinţa populară (în 2000 şi 2016, aşa s-a întâmplat).

Urma să devină preşedinte cel care ajungea primul la 270 voturi electorale. Ieri, la ora 13,30, scorul era de 238 la 213 în favoarea lui Biden; Trump anunţa că el a câştigat şi denunţa o „fraudă majoră”.  

Întrucât, până la ora închiderii ediţiei, nu se aflase rezultatul, vă las pe dv. să completaţi: and the winner is...Dar ea, America, va câştiga?