Pensionarii – bătaia de joc a politicienilor

 

Dorian OBREJA

Astăzi este 1 septembrie. Teoretic, ar fi trebuit să fie zi de sărbătoare pentru cei peste 5 milioane de pensionari din România. De ce ? Simplu, să urmărim firul evenimentelor, expus în continuare.

Finalul lunii iunie 2019. În plenul Camerei Deputaţilor, for decizional în această chestiune, se votează, cu 197 voturi „pentru”, 70 de abţineri şi niciun vot împotrivă, legea care prevedea majorarea punctului de pensie, începând cu 1 septembrie, acelaşi an. Creşterea prevedea să fie etapizată, ajungând la 1.265 lei în septembrie 2019, 1.775 lei în septembrie 2020 şi 1.875 lei în aceeaşi lună a anului 2021, urmând ca, din 2022, valoarea punctului de referinţă să se indexeze anual cu rata inflaţiei şi 50% din sporirea reală a câştigului salarial mediu brut.

După cum se vede, sporirea cea mai semnificativă a pensiilor, de circa 40 la sută, era programată pentru septembrie 2020, lună pe care cei mai mulţi dintre virtualii beneficiari au aşteptat-o cu sufletul la gură (iar unii, chiar burta lipită de spate, din pricina insuficienţei banilor).

Şi aşa, aplicându-se planul evidenţiat mai sus, urma a se ajunge la abia 45 la sută din valoarea salariului mediu brut pe economie (ca şi cum, ieşind la pensie, unei persoane îi scad necesităţile de venit cu 55 la sută!!!) ; nu vă mai spun cât reprezintă actualmente acest procent...

Începutul lunii iulie 2019 a însemnat creşterea speranţelor pensionarilor: atunci, locatarul principal de la Palatul Cotroceni a promulgat legea în discuţie. Urma publicarea şi punerea în aplicare. Încă o sporire a speranţelor, pe 1 septembrie acelaşi an, când punctul de pensie a fost indexat cu 15 la sută. Viitorul suna bine !

În octombrie 2019, executivul PNL promitea că va păstra majorarea pensiilor cu 40 la sută în anul (electoral!) 2020. Pe 26 noiembrie 2019, premierul confirma, iar în februarie 2020, ministrul Muncii re-confirma.

Dar, în august 2020, acelaşi executiv decide, prin Ordonanţă de urgenţă, o majorare de doar 14 la sută (nici măcar psihologic, de 15,1), deşi, PSD, iniţiatorul legii în discuţie,  anunţase  că va abroga în Parlament articolul din OUG referitor la creşterea punctului de pensie cu doar 14 la sută. N-am auzit să se fi întâmplat aşa ceva...

Desigur, în susţinerea unei astfel de diminuări drastice faţă de cele promise (şi legiferate!) s-au invocat deficitul bugetar, pagubele economice majore produse de pandemie ş.a.m.d.

Îmi permit să afirm că nu aceasta e realitatea, atâta vreme cât se vede cu ochiul liber, la Iaşi, de exemplu, că bani mulţi sunt cheltuiţi aiurea, în loc să se îndrepte fie către combaterea pandemiei, fie către majorarea cu 40 la sută a pensiilor ; dincolo de risipa cu alegerile locale, sume importante au fost alocate pentru repararea a două poduri pietonale (nedegradate), realizarea unor părculeţe şi parcări la repezeală,  construirea unui gard impresionant la o grădiniţă şi betonarea „la greu” a aleilor unui cimitir (!) etc.

Aş mai semnala că ordonanţa de urgenţă este un act normativ emis de către un executiv în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată. Dar nu ştiu care e situaţia extraordinară, atâta vreme cât se deschid crâşmele, încep şcolile şi se desfăşoară alegerile...

Alegeri la care vom vedea cum taxează cei peste 5 milioane de pensionari pe politicienii care îşi bat joc de ei !