Sărmanii politicieni, cum îşi sacrifică vacanţa!

 Dorian Obreja

Cât pe ce, scriind titlul de mai sus, să-mi fie milă aşa de tare de cei pomeniţi, încât să-mi dea lacrimile, ceea ce nu e de ici-de colo, la un jurnalist care a văzut multe lucruri/situaţii tragice/dramatice în cele câteva decenii de experienţă. Numai că am meditat mai profund şi am decis ca, lăsând titlul aşa cum îl concepusem iniţial, să-l aşez sub semnul ironiei.

Din două motive.

Primul, pentru că, în general, cei mai mult politicieni o duc bine şi foarte bine. Tot şpilul este să încerci a te plasa cât mai sus în piramida politică, şi atunci om te-ai făcut (dar nu neapărat om politic!). Şi, ca să îţi atingi acest nobil obiectiv, e foarte simplu- trebuie doar să aplici principiul vechi şi verificat „do ut des” (ştiind că membrii clasei politice nu prea le au cu limbile moarte, le traduc expresia – „dă ca să ţi se dea”).  Dacă ajungi, de exemplu, membru al Parlamanetului român, dispui de circa 10.000 de euro lunar, sub formă de indemnizaţie şi sume forfetare. Iar dacă reuşeşti să devii europarlamentar, ţi-a pus divinitatea mâna pe cap: doar indemnizaţia lunară e de circa 7.000 euro, dar mai dispui de aproximativ 25.000 euro pentru retribuirea „aparatului” (consilieri, secretare, şoferi etc.), iar după 63 de ani, primeşti şi pensie specială. Asta în vreme ce salariul mediu net în ţara noastră abia a ajuns la circa 3.500 lei, ca să nu mai spun că acela minim este de doar 2.300 lei (şi aceia brut!). Dacă mai amintesc şi de nenumărate alte privilegii ale unor aleşi – cabinete parlamentare, maşini cu şofer, vacanţe de cel puţin trei luni pe an, lăsând pentru altă dată capitolul „bani negri” (pentru comisionări, lobby ş.a.m.d.), şi tot avem o imagine elocventă a prăpastiei uriaşe ce desparte simplii cetăţeni de reprezentanţii lor.

Al doilea motiv se referă, punctual, la situaţia din această vară. În care, dacă s-ar fi mulţumit cu ce au, politicienii – culmea, de la putere! – puteau să-şi petreacă vacanţele luxoase în linişte şi locaţii exotice. Dar, de, lăcomia strică omenia – chiar şi aia politică, atât cât este. Mulţi dintre membrii principalelor două partide aflate la guvernare vor să-şi asigure nu doar prezentul, ci şi viitorul. Iată motivul pentru care, în septembrie, sunt planificate congrese (inclusiv sau mai ales de alegeri) la cele două formaţiuni.

Numai că, pentru a se ajunge în faza de congrese, trebuie parcurse, mai întâi, etapele alegerilor la nivel local. Şi, de fapt, aici e bătălia cea mare, căci candidaţii care reuşesc să adune sprijinul câtor mai multe organizaţii judeţene, pot fi aproape siguri de victorie în runda finală. Aceasta explică şi renunţarea la vacanţe, precum şi înverşunarea cu care se duc acum bătăliile. Cele mai proaspete exemple, de la liberali, la finele săptămânii trecute: la Timişoara, un deputat a chemat poliţia, iar preşedintele organizaţiei a declarat că anulează alegerile, în vreme ce la Vasului, câştigarea de către Nelu Tătaru a preşedinţiei judeţene este contestată, vorbindu-se de fraudă. Nici în rândul USR-PLUS nu e pace între principalii candidaţi, respectiv taberele care îi susţin.

Dar poate toate acestea au mai puţină importanţă, când recitim mesajul transmis marţea trecută de către premier: guvernul e performant, alimentele sunt ieftine, românii consumă mai mult şi sunt mai fericiţi! Păi cum să nu fie aşa un bilanţ cu aşa politicieni?!