Scăpările din Codul Moral

De ceva vreme, judecătorii nu-şi mai văd capul de treabă. Multiplele modificări la Codul Penal i-a obligat să reevalueze dosare, să lase liberi oamenii adunaţi după gratii pentru tot felul de lucruri urâte. Oamenii de la instanţă vor avea de robotit şi pe viitor fiindcă au fost stabilite pedepse şi pentru apucături urâte, nu doar pentru furturi, violuri, găinării, crime şi tot felul de nemernicii. Hărţuirea, spre exemplu, indiferent de ce natură, te poate trimite după gratii pentru ceva timp. Dacă şi-a căşunat pe vreun om, fie el coleg, vecin rudă ori un oarecare, şi-l chinui cu obsesiile tale, inclusiv sexuale, aşteaptă-te la un concediu la „mititica” de până într-un an. Dacă umbli cu calomnii ori alte năravuri tot acolo ajungi şi bine-ţi face că poate aşa vei învăţa să-i respecţi pe cei din jur, dar şi pe tine.

Am tot auzit de multe ori că ar fi bine dacă s-ar edita şi un Cod Moral, unul care să pună preţ pe om şi pe valoarea lui. Nu un ghid de bune maniere sau de atitudini politicoase, ci un set de măsuri cu rol educativ, care să ne înveţe cum ar trebui să ne comportăm în primul rând cu noi, apoi cu cei din jur, care să facă deosebirea dintre defect de caracter şi problemă psiho-emoţională, care să ne atragă atenţia la gândurile pe care le nutrim şi atitudinile ce rezultă de pe urma lor. De multe ori ne exprimăm compasiunea faţă de persoane cu diverse afecţiuni fizice sau psihice, dar niciodată nu am auzit pe cineva să spună: „Bietul de el, e avar” sau „Sărmanul, cât de mult îl chinuie invidia”. Conversaţiile, fie ele în spaţiu public, în interiorul sufletului ori în locuri private, ar trebui să fie dezvoltate cu măiestrie, să devină o artă în sine şi bine ar fi ca acest lucru să se predea încă din primii ani de şcoală. Cei mici ar trebui învăţaţi că tristeţea, supărarea, furia şi alte otrăvuri sufleteşti sunt un rezultat al unor interacţiuni greşite şi că nu trebuie aruncate în public. Copiii ar trebui să afle cum se foloseşte corect coşul emoţional al relaţiilor, ce anume aruncăm şi ce anume păstrăm ori schimbăm. Din păcate, mulţi dintre ei sunt supuşi abuzurilor emoţionale, verbale sau relaţionale tocmai de cei care ar trebui să aibă grijă de educaţia lor, de părinţi ori instructori, cărora nu le-a explicat nimeni sau au făcut-o prea târziu că există un Cod Moral care trebui respectat. Au apărut în ultimii ani cursuri de parenting, work-shopuri pentru părinţi, dar puţini dintre cei mari le apreciază. Oamenilor nu le place să-şi vadă părţile urâte nici trupeşti, nici sufleteşti şi evită să recunoască acest lucru. Aşa apar abuzurile de orice fel (de câte ori nu s-a stropşit la voi funcţionarul de la Primărie ori angajatul de la bancă?!), abuzuri care nu sunt pedepsite de niciun cod şi pentru care niciun judecător nu este chemat să facă dreptate. Ce nu ştiu agresorii este că ei au cel mai mult de pierdut tocmai din cauza otrăvurilor pe care le împroaşcă – niciodată nu vor reuşi să scuipe atâta venin cât pot secreta furiile şi fricile lor ascunse!

Şi dacă tot am vorbit despre un Cod Moral, vă invit să-l scriem împreună şi să oferim şi prima lecţie: priviţi-i pe cei din jur cu aceiaşi ochi cu care vă uitaţi oglindă. Nu vă temeţi să recunoaşteţi că sunt şi ei oameni! A doua lecţie ar fi, de fapt, o invitaţie la şcoala prieteniei şi a conversaţiilor armonioase.

Maura ANGHEL