Trebuie un cutremur. Pe scena politică!

 

Trebuie să recunoaştem că, atunci când auzim abrevierea CSAT, nu suntem prea impresionaţi, ba chiar unii dintre noi, complet derutaţi de multitudinea de comitete, comiţii şi alte farafastâcuri apărute în ultimul sfert de veac mai ceva ca ciupercile după ploaie, rămân complet indiferenţi.
Cu totul alta e situaţia când la urechile noastre ajunge numele întreg al instituţiei cu pricina. Consiliul (adică ceva superior comitetelor şi comiţiilor) Suprem (adică cel mai deasupra...) de Apărare (uau, parcă şi vedem duşmanii la hotare) al Ţării. Un nume care umple gura prezentatorilor tv, care umple de mândrie pe membrii instituţiei, de respect şi admiraţie pe simplii cetăţeni. Şi, ultimul atribut, dar nu cel din urmă, un nume care, cu certitudine, umple de spaimă potenţialii duşmani, fie că ar fi vorba de unii dintre vecini, de membri Al Qaida sau, cine mai ştie?, de marţieni. Spaima acestora devine, indiscutabil, groază dacă şi privesc feţele unora dintre membri, începând cu aceea a unui lup de mare dotat cu vedere panoramică, şi sfârşind cu acelea ale miniştrilor de la Finanţe şi Justiţie, adevărate imagini ale unor mari războinici...
Duminică, a avut loc o întrunire a CSAT. Pe ordinea de zi, două rapoarte, ambele privind prăbuşirea unui avion în urmă cu două săptămâni. Până la ora scrierii acestor rânduri nu apăruse nici un comunicat despre ce s-a discutat şi decis, ceea ce ridică uriaşe semne de întrebare asupra seriozităţii şi transparenţei instituţiei.
În schimb, au apărut pe ecranele televizoarelor, de îndată după şedinţă, preşedintele Consiliului (aka locatarul de la palatul Cotroceni) şi vicepreşedintele acestuia (aka locatarul de la palatul Victoria), cu intervenţii al căror conţinut şi mesaj se băteau cap în cap şi, pe cale de consecinţă, erau de natură a augmenta şi mai mult starea de confuzie, precum şi împărţirea în tabere adverse a unei mari părţi din societate,
Cel dintâi personaj s-a transformat, mai mult decât previzibil, în avocat al STS şi în acuzator al unor structuri guvernamentale, singurele culpabile, în opinia sa, de eşecul operaţiunilor de căutare şi salvare a victimelor accidentului aviatic.
Cel de al doilea a rămas consecvent în arătarea cu degetul, ca principal vinovat, a aceluiaşi STS, anunţând şi un proiect de lege menit să aducă în subordinea guvernului a serviciului cu pricina, prin trecerea sa în componenţa unui proaspăt departament creat în cadrul MAI.
Ce naiba să înţelegem din tot acest război, continuat şi escaladat între cei mai importanţi lideri ai executivului?Din punct de vedere logic, este cu totul imposibil ca ambii să aibă dreptate, ca ambii să fie deţinători ai adevărului absolut. Cel de care românii au nevoie, tot mai nemulţumiţi de faptul că li se oferă doar adevăruri relative şi subiective. Cu alte cuvinte, că se extinde şi permanentizează domnia bunului plac.
Ca urmăritor constant al unui serial despre dezastre aeriene, mărturisesc a nu fi văzut niciodată ca în urma unui asemenea eveniment să se fi întrunit în vreo ţară echivalentul CSAT. Cu atât mai mult cu cât întrunirea nu a avut nici un rezultat, ceea ce, iarăşi, ridică semne de întrebare privind capacitatea acestui organism de a analiza şi decide.
Pe de altă parte,trebuie să recunoaştem că acţiunile desfăşurate după prăbuşirea avionului au avut aceleaşi caracteristici ca şi cele întreprinse în cadrul unor dezastre naturale, precum căderile masive de zăpadă ori inundaţiile, adică au fost haotice şi hei-rupiste, neconstituind, cel puţin puncte de plecare în luarea unor măsuri care, pe viitor, să diminueze sau chiar anihileze urmările dramatice. Tot un factor comun este pasarea responsabilităţii de la unii la alţii şi invocarea grelei moşteniri lăsate de guvernările precedente.
Este, în totul, o lipsă de responsabilitate şi profesionalism de natură a ne da fiori. Pe asemenea precedente, vă daţi seama cum s-ar acţiona în cadrul unui cutremur puternic, oricând posibil în ţara noastră...E nevoie, mai mult ca sigur, de un alt cutremur, în rândul clasei politice, pentru ca lucrurile să se schimbe fundamental!