Un guvern greu de trecut, nu de făcut!

 Dorian OBREJA

Producţia cinematografică „Greu de ucis” a cunoscut, incontestabil, un succes...greu de egalat, cu nu mai puţin de şase filme, realizate pe parcursul a aproape 3 decenii şi cu încasări de sute de milioane de dolari. Succesul se explică şi prin distribuirea în rolul principal a lui Bruce Willis, dar şi prin existenţa unor scenarişti, regizori şi alţi specialşti din domeniu, care au făcut treaba ca la carte.,

Producţia în lucru în această perioadă, la „studiourile” din Bucurwood trebuie numită, indubitabil. „Greu de trecut”. Şi demonstrează, tot indubitabil, că scenariştii, regizorii şi actorii mioritici rămân amatori jenanţi, incapabili a învăţa ceva de la profesionişti, indiferent că aceştia ar fi de la Hollywood sau Bollywood.

Prima şi cea mai mare greşeală constă oferirea rolului principal lui Ludovic Orban. Bine, se ştie că locatarul principal de la Cotroceni îi era mai mult decât dator pentru campania făcută acum 5 ani (dacă vreţi să revedeţi, şi să râdeţi mai mult decît de mister Bean şi Benny Hill la un loc, accesaţi link-ul https://www.youtube.com/watch?v=TQvqMpx01ak ). Dar se naşte întrebarea dacă oferirea acestui rol, într-un asemenea moment, în care nu e nicio certitudine că executivul propus va trece, nu este o răsplată, ci, ca la şah, sacrificarea unei piese destul de importante, pentru un câştig ulterior. Sau, folosind o altă expresie, consacrată (şi) pe scena politică, dăruirea unui măr otrăvit...

Deja Orban şi-a dat singur cu tesla în frunte, declarând ritos şi emfatic, cum numai el ştie, că „opţiunea noastră este pentru un guvern monocolor” (ceea ce ar înseamna liberal, dacă actualul PNL nu ar fi cel vechi, plus mare parte din PDL!), exact în perioada negocierilor cu celelalte formaţiuni politice, cărora ar fi trebuit să le lase măcar speranţa câte unui ciolănel...

Aşa se face că, după o primă rundă de tratative şi tatonări (apropo, ce interesant ar fi ca acestea să fie transmise în direct şi integral, să vedem târguială ca la piaţă şi circ precum la bâlci...), bilanţul nu este unul deloc încurajator pentru cel desemnat.

Ponta a afirmat că discuţiile nu puteau avansa, în sensul unui angajament al formaţiunii sale că va vota noul guvern; UDMR a declarat că nu poate da un „cec în alb”, Tăriceanu a expus nu mai puţin de 12 condiţii pentru susţinere, iar USL a cerut, probabil, PNL lucruri pe care liderul acestuia a susţinut că nu le poate oferi: nici măcar cu PMP nu s-a bătut palma, preşedintele celui din urmă partid făcând doar observaţia că a sesizat o oarece deschidere. Subţiri speranţe, doar certitudinea că rundele viitoare de negocieri vor fi şi mai dure şi că PNL va trebui să mai promită una-alta pentru a se baza, teoretic, pe majoritatea necesară. Folosesc termenul de teoretic pentru că, estimp, şi cealaltă tabără lucrează şi se tocmeşte. E o mare licitaţie, cu plicuri deschise, în spatele uşilor închise!

Despre cine se vehiculează că ar fi pe lista viitorului cabinet, dar şi despre cei care nu ar avea ce să caute pe această listă, în editorialul de mâine.