Utopia reorganizarii teritoriale

Dorian OBREJA

Organizarea (reorganizarea) teritoriului țării noastre a constituit dintotdeauna o preocupare majoră a politicienilor. Nu trebuie să fii absolvent de (înalte) studii de specialitate, de masterate și doctorate pentru a afla și dezvălui care e secretul unei asemenea preocupări. Nu neagă nimeni că un fenomen similar a avut loc și în alte țări, dar eu spun să ne întoarcem la...oile noastre, rostind formula magică descifratoare a misterului: preocupare=interes.

Trebuie mers puțin pe firul istoriei. Dar n-am s-o iau de la 48, ci de la 18, mai precis de la 1918. De la acest an până în 1925, România era organizată pe 76 de județe, în cele 9 regiuni istorice (mai în detaliu, putem aminti și comitate, căpitănii, plase, gubernii etc). Constituția din martie 1925 organiza România în 71 de județe, 498 plăși și 8879 comune (de menționat că propuneri mai realiste, de 48 sau 62 de județe nu au fost acceptate; normal, din interes!).

Trec peste alte experimente/forme, pentru a ajunge tocmai în 1950, când, după modelul sovietic, țara era organizată în 28 de regiuni, alcătuite din raioane, orașe și comune. În 1952, se ajunge la 18 regiuni, iar în 1956, la 16. În 1968, se revine la județe, 39 la număr (ulterior, 41). După 1990, în linii mari, această împărțire s-a păstrat. Dar au început discuții și declarații, una dintre ultimele susținând: 41 de județe trebuie desființate, România trebuind să fie organizată în 8 regiuni mari. Și discuțiile au continuat, ajungându-se la proiectul de lege ce ae putea fi dezbatut și decis în Parlament. Concret și în rezumat, proiectul propune reducerea județelor de la 42 la 12, precum și comasarea unor localități. 

Cele 12 județe (ce par, sau chiar sunt, de fapt, regiuni) ar urma să fie, dacă urmăriți pe o hartă imaginară, de sus în jos și de la dreapta la stânga, detaliez doar pentru moldoveni, Bucovina-Moldova Nord (în principiu, reunind Suceava și Botoșani), Moldova Centru (Iași, Neamț, Bacău și Vaslui), Dunăre-Carpați curbură, Dobrogea, Crișana-Maramureș, Transilvania Nord-Vest, Transilvania Sud-Est, Muntenia Nord, Muntenia Sud, Transilvania Sud-Vest, Oltenia și Banat.

Să nu-mi fie cu...bănat, dar așa ceva mi se pare greu de legiferat.

Unu: pentru motivul arătat în primele rânduri. Actualmente, ca factori de influență, dar și de direcționare de fonduri de la buget ori strângere de bani pentru campanii nu sunt doar 42 de președinți de consilii județene, ci și 42 ori n șefi de instituții descentralizate. Cum, adică, să rămână doar 12 plus 12 ori n? Nici gând!

Doi: pentru că, de la o localitate limitrofă noului județ până la centru (căci doar acolo se pot rezolva cele mai multe dintre probleme), distanțele ar fi foarte mari, în condițiile în care politicienii nu au avut ca prioritate, realizarea și modernizarea infrastructurilor de transport.

E adevărat, după cum susțin unii politicieni cu experiență (și cu argumente), reorganizarea teritorială a țării ar fi o soluție pentru a face serioase economii la buget (doar 30 plus 30 ori n salarii de șefi, secretare, șoferi mai puține, de exemplu); e adevărat, tot din motive economice, mediul de afaceri solicită reorganizarea teritoarială (scăderea numărului de județe la 15, ceea ce pare mai realist, redefnirea comunelor etc.), dar, dacă tot este a se face acest lucru, trebuie lăsat pe mâna specialiștilor desenarea noilor contururi. Altfel, pornindu-se de la numele inițiatorului proiectului de lege (care sper să aibă simțul umorului), se poate ajunge la parafraza - reorganiza-te-ar Benga!