Viaţa noastră de azi e o sumă de parole

 Dorian OBREJA

Pentru că editorialul precedent a fost foarte sobru – mă rog, nu se putea altfel, fiind vorba de „rotativa guvernamentală”, vă propun ca azi, măcar parţial/temporar, să schimbăm radical registrul.

Prin urmare, voi începe cu citarea unui banc: „Un agent secret trebuie să se întâlnească personal cu un spion. I se dezvăluie adresa şi numele acestuia (Popescu), şi parola de recunoaştere: „Salcâmii înfloresc în decembrie”. Agentul ajunge la adresă, un bloc cu multe etaje unde – vai! – locuiesc mai multe familii cu numele de Popescu. Agentul ia pe rând etajele unde locuiesc „popeşti”, sună la uşă , îl caută pe dl. Popescu şi îi spune: „Salcâmii înfloresc în decembrie!” Unul îl atenţionează că salcâmii nu înfloresc în decembrie, altul îi spune că nu îl interesează salcâmii, altul îl consideră dus cu pluta, şi tot aşa, până când ajunge la etajul şapte şi, după ce rosteşte tainic parola: „Salcâmii înfloresc în decembrie”, domnul „Popescu de la VII” îl întreabă: „Îl căutaţi pe Popescu, spionul de la etajul X? E plecat la cumpărături, dar vine într-o jumătate de oră.”.

Să trecem din universul amuzant al anecdotelor în acela real şi mult mai puţin sau deloc generator de zîmbete ori râsete.

Parolele de acces sunt  coşmarul lumii digitale – afirma un cunoscut  profesor universitar ; dacă pentru această lume sunt aşa ceva, ce constituie ele pentru simplii utilizatori ai calculatoarelor şi internetului ? Şi e vorba nu doar de ei, căci cu parole, sub forma unor carduri mai mici sau mai mari, ne întâlnim zilnic, în cele mai diferite împrejurări. Dacă vrem să intrăm într-un bloc, ne trebuie o « parolă » ; la fel, dacă vrem să utilizăm un ascensor ; la fel, dacă vrem să avem acces în maşina proprie. Tot aşa, dacă dorim să efectuăm operaţiuni bancare, accesarea unor reţele de socializare sau comunicare. Am auzit că, pe unele curse aeriene, se cere o « parolă » şi dacă vrei o apă minerală...Mergând pe această tendinţă şi întorcându-mă la glumă, probabil că nu e departe momentul când şi un cuplu, pentru a avea o relaţie romantic/intimă, va trebui să se supună aceleiaşi reguli...

Problemele continuă – specialiştii susţin că „este aproape axiomatic să afirmi că parole perfecte nu există” -, dar se şi înmulţesc, de la o zi la alta, numărul parolelor înmulţindu-se exponenţial. Dispar locuri de muncă – sub forma celor care lucrează la casele de marcat ale marilor magazine – şi apar zone în care îţi plăteşti cumpărăturile cu un card dedicat; ceea ce pentru patroni reprezintă economie, dar duce, cu certitudine, la scăderea numărului de oameni care îşi asigurau existenţa în posturile amintite.

Ca în toate împrejurările, unii profită şi cîştigă: au apărut produse/aplicaţii prin intermediul cărora „scăpaţi de grija reţinerii şi tastării parolelor complicate”. Că acelea simple sunt uşor de ţinut minte, dar, în acelaşi timp, de „spart”. Apropo de ele, s-a făcut şi un clasament al celor mai comune parole (deşi şi mai simplu de aflat şi folosit în locul proprietarului/utilizatorului de drept). Primele zece sunt: password, 123456, 12123456789, guest, qwerty, 12345678, 111111,  12345, col123456, 123123.

Apropo de bancul citat la început, conform specialiştilor, salcâmii încep să înflorească în jurul datei de 15 mai. Nu vă faceţi griji, aceasta nu va însemna că a venit luna decembrie. În schimb, putem să ne facem griji că suntem tot mai « parolaţi ». Generaţia « cu cheia la gât » va fi înlocuită de cea « cipată » !