Grand Theft Auto: San Andreas Review

Grand Theft Auto: San Andreas Review

 Sa lauzi un joc precum GTA cu epitete de genul captivant, atragator, extraordinar, nemaipomenit sau mai stiu eu ce alt adjectiv de origine inversa, e pur si simplu o pierdere de timp. Trebuie sa recunosc ca si datoria de a scrie acest articol ma impiedica sa joc GTA, fiind deci tot o pierdere de timp. Am asteptat acest joc mai ceva ca bunicu’ pe americani prin anii 50 si, din fericire, celor de la Rockstar le-a luat ceva mai putin timp decat unchiului Sam. Mi-am luat pana si liber de la serviciu, iar dupa ce am instalat jocul m-am plimbat vreo 6 ore prin San Andreas admirand imprejurimile. Am jucat pana Sambata pe la vreo trei dupa-amiaza cand am observat ca toate telefoanele mele sunau intr-un mod furibund. Nu stiu daca v-a cazut vreodata falca la figurat, insa eu atunci am realizat ca peste doua ore trebuia sa fiu prezent la propria cununie religioasa. Nu cred ca trebuie sa va marturisesc cum imi tremurau mainile cand am ajuns la biserica unde ma astepta leoaica, plus inca alti cativa zeci de invitati.

     Cine are impresia ca San Andreas este aceeasi Marie cu alta palarie se inseala amarnic. Exista cateva diferente majore intre GTA3, Vice City si San Andreas in ceea ce priveste universul in care se desfasoara toata povestea pe care eu sincer as numi-o cosmarul personal al lui Carl Johnson. Veti observa din primele secunde marimea orasului si va veti ingrozi. Este exact acea senzatie de panica ce te cuprinde cand ai in fata harta unui MMOG si realizezi ca tu nu ai descoperit decat 1% din ea. Iti treci mana prin par, tragi obsesiv din tigara ce s-a consumat aproape singura in scrumiera, iti stergi fruntea de sudoare ca deh, afara e Iunie daca nu ai realizat inca si te gandesti ca o sa intri in Molten Core exact in noaptea de Anul Nou. Din fericire insa, am ramas placut surprins de faptul ca de aceasta data locatiile sunt dintre cele mai diverse. Veti vedea si cladiri inalte, insa majoritatea vor fi case, vile, mici magazine, ferme, depozite, cabanute ascunse printre palcuri de copaci, etc. Este mult mai usor acum sa le memorezi, probabil si datorita dimensiunilor lor reduse dar si disparitiei senzatiei de aglomeratie din titlurile precedente. De aceasta data exista foarte multe spatii verzi, campuri, mici aglomerari de copaci (paduri e prea mult spus), drumuri de tara sau rauri ce curg prin vai crestate parca special pentru ele. S-a renuntat astfel la acel look urban modern si s-a incercat implementarea anumitor elemente ce tin de rural, iar acestea nu sunt prezente doar vizual, ci au si un rol activ, furatul unei combine de la o ferma fiind in sine un lucru extrem de hazliu. Doar imaginati-va un negru cu ochelari de soare, lant la gat, un tricou si niste pantaloni scurti conducand o combina si fugind de niste tarani ce conduc tractoare.

     Adevarul e ca posibilitatile sunt aproape nelimitate si pleaca de la o simpla bicicleta si cateva modele de motoare pana la X tipuri de masini (inclusiv low rider), camioane, trailere, masini de politie, ambulante, etc. Misiunile speciale (pimp, vigilante, etc) le puteti activa apasand tasta 2, rolul lor fiind acela de a va aduce un plus de cash, si asa destul de greu de obtinut. Ar fi de remarcat ca per total, San Andreas este un joc ceva mai greu decat primele doua. Stelutele ghinioniste se activeaza mult mai usor, viata ta scade mult prea repede, modelele masinilor se deformeaza la cea mai mica atingere iar membri grupurilor rivale se plimba pe strada in grupuri, ceea ce ii face destul de greu de anihilat. S-a tinut totusi cont de acest lucru, asa ca nu va veti intalni cu valuri de inamici, ei fiind dispusi in asa fel incat veti avea posibilitatea sa va ascundeti, sa ma aruncati o grenada si sa mai trageti cateva gloante fara a suferi cine stie ce pierderi. Asta la inceput, ca mai apoi te intrebi cand a avut timp statul sa angajeze zecile de politisti ce apar de te miri unde.

O noutate pentru GTA este sistemul RPG, cu atribute ce se impart in doua categorii. Avem pe de o parte cele care avanseaza fara a fi nevoie sa te duci intr-un loc anume si sa indeplinesti o anumita conditie. Aici intra skillurile ce tin de condus orice forma de transport, cele ce tin de arme (pistol, SMG, rifle) sau de inot. Este recomandat ca in cazul armelor sa duceti un skill pana la ultimul nivel (Hitman level), ceea ce va permite sa va miscati liber in timp ce sunteti angajat intr-un schimb de focuri. De cealalta parte exista atribute de genul respect, stamina, muscle, fat sau sex appeal. Stamina si Muscle se pot imbunatati exersind la sala, ori cu greutati ori pe bicicleta. Tot aici puteti invata noi miscari pentru cazurile in care sunteti fortati sa luptati cu mainile goale. Va trebuie insa ceva exercitiu fizic ca si asa eroul nostru este cam pirpiriu la inceput, iar cateva pachete de muschi il vor ajuta cu siguranta. De remarcat ar fi faptul ca nu puteti sa exersati cat vreti voi, asa ca jocul va va anunta printr-un mesaj ca sesiunea de antrenament pe ziua respectiva s-a incheiat si ca puteti sa va reintoarceti ziua urmatoare. La capitolul Sex Appeal contribuie tunsoarea si hainele pe care vi le-ati ales. Hmm, nu stiati ca o tunsoare tip Elvis costa 1000USD? Parca au exagerat putin. Preturile hainelor insa variaza, plecand de la cateva zeci. Problema e ca pe langa haine si pantofi exista si accesorii precum lanturi (inclusiv dogtags), ceasuri, ochelari de soare, sepci si palarii, dar nici acestea nu sunt gratuite, asa ca veti avea nevoie de ceva cash pentru ultima moda.

     Banii sunt o problema. Ceva mai incolo veti avea posibilitatea sa cuceriti teritorii, asa ca incercati sa controlati cat mai multe, asta pentru ca din acel moment un semn de dollar va aparea langa casa lui Carl din Grove Street, iar periodic veti avea posibilitatea sa colectati bani de acolo. Alte surse de cash sunt misiunile dar si grupurile din teritoriile controlate de alte bande rivale. Aveti mare grija in cel de-al doilea caz pentru ca asa cum am mai spus, stelutele ce indica gravitatea crimelor infaptuite se vor aprinde mai ceva ca becurile din pomul de Craciun. Ar fi indicat sa memorati cat mai repede locatiile care va pot schimba culoarea masinii, caz in care wanted level scade la zero. Aveti totusi in vedere faptul ca nu veti avea acces la Ammu-nation chiar de la inceput, iar anumite misiuni sunt chiar greu de terminat folosind numai pistolul. Din fericire, cei pe care ii omorati lasa in urma lor si arma pe care o foloseau, asa ca ar fi indicat sa puneti cat mai repede mana pe ea, altfel riscati ca intr-un schimb de focuri sa ramaneti fara munitie, iar asta duce invariabil la spital. Problema nu e ca ai ratat misiunea si ca ti s-au luat armele pe care le aveai asupra ta, ci faptul ca te taxeaza cu 100USD. Daca la inceput ai 5-600 toti banii si incerci o misiune de cateva ori, vei sfirsi aproape lefter. Ar fi bine sa salvati jocul dupa fiecare misiune, pentru ca sa dobanditi posibilitatea de a reincarca in cazul in care dati peste una mai dificila.

     Printre posibilitatile de a cheltui banii, ce sunt in orice caz destul de greu de produs, se numara si achizitionarea de proprietati prin cartierele vecine si, de ce nu?, modificarea masinii din dotare. Dobandirea de proprietati va ofera ocazia de a salva jocul, in acelasi mod in care salvati ducandu-va acasa, doar ca nu mai sunteti nevoiti sa strabateti orasul in lung si in lat. Tuning-ul vizual al masinilor este posibil, dar total nefolositor, in masura in care va puteti sifona masina la cea mai mica atingere. Avand in vedere si camera mobila, acest lucru se va intampla cu siguranta de o groaza de ori asa ca mai bine cheltuiti banii pe ceva cu adevarat folositor. Mobilitatea excesiva a camerei va da de furca multora dintre voi asa ca veti fi nevoiti sa invatati cum sa manevrati masina din taste pentru a controla camera cu ajutorul mouse-ului. Ce mi s-a parut extrem de enervant a fost distanta fata de sol a camerei, singura posibilitate de a o mai ridica un pic fiind mouse-ul, insa la cea mai mica curba ea se reseteaza fiind nevoie de o noua ajustare. O alternativa ar fi alegerea perspectivei celei mai indepartate, caz in care se obtine o minimalizare a miscarii automate a camerei. Este adevarat ca un gamepad poate fi extrem de folositor in momentul in care conduci, insa atunci cand te dai jos din masina este pur si simplu un cosmar. De altfel, Rockstar recomanda folosirea unui gamepad dual analog, ceea ce insa nu se numara prin inventarul personal.

   Din punct de vedere grafic, engine-ul folosit pentru realizarea lui GTA:SA este depasit. Daca insa ar trebui sa analizam paleta de culori folosita, atunci s-ar cam intoarce roata, asta pentru ca e o placere sa te plimbi pe la rasarit sau pe la apus si sa admiri culorile cand vii si tari, cand moi si calde. Secventele cinematice sunt excelente insa numarul mic de poligoane si lipsa efectelor de ultima ora iti cam taie din entuziasm, acestea fiind insa probleme ce tin de limitele engine-ului si nu de intentia producatorilor. Pe partea de audio nu am ce sa-i reprosez, voice acting-ul, melodiile dar si reclamele inserate intre ele fiind de nota 10, insa asta este deja o traditie in cazul GTA si as fi fost socat daca Rockstar nu ar fi pastrat acelasi nivel calitativ. Ceea ce insa nu mi-a placut a fost faptul ca am remarcat pe un panou publicitar fraza „True Crime Street Cleaners”, ceea ce mi-a confirmat faptul ca binecunoscutul razboi dintre producatorii GTA si cei ai True Crime nu s-a incheiat inca.

     Faptul ca GTA: SA are in rolul principal un afro-american si faptul ca actiunea se petrece intr-un oras atat de colorat si la propriu si la figurat m-a determinat sa trag o serie de concluzii. Cei dintre voi care ar fi preferat un skinhead, nici sa nu instaleze jocul. Cei care urasc limbajul in care abunda cuvinte de genul yeah, homie, man, etc, sa dea volumul la zero si sa scoata subtitrarile (e cam extrema masura asta dar nu prea ai ce sa-i faci), iar cei care prefera sa fumeze un joint in timp ce asculta cele mai noi melodii de pe K-JAH, nici sa nu cumpere jocul. Lui Carl i se ofera cate un joint din cand in cand, iar el refuza atat de politicos incat nu numai ca e penibila situatia, dar devine aproape o obsesie pentru cel care joaca. In lipsa de jointuri ajunsesem sa fumez tigara de la tigara si asta de nervi. Stiu ca nu e frumos sa propovaduiesti acest tip de consum, dar nici sa faci atata parada de calitatile tale nu e frumos. Adica am voie sa omor sute de persoane, dar nu pot sa fumez un joint amarat si sa beau o sticla de tequilla? Ce mama dracu? Se pare ca Rockstar habar nu are de sensul notiunii de pericol social. Pacat ca nu au introdus in joc tricouri cu No Smoking, ca poate asa ceilalti prieteni ai lui Carl ar fi incetat sa-i ofere din cand in cand cate o tigara. A doua sursa nesecata de umor este dialogul. S-a exagerat atat de mult, incat daca ar fi sa judec prin comparatie, filmele lui Ice Cube par a fi produse de Spielberg cu Tom Hanks in rolul principal. Cum insa menirea oricarui joc este de a te binedispune, nu trebuie sa luati aceste lucruri prea in serios, caz in care va va fi destul de usor sa treceti peste ele.