Bărbaţii şi tăcerea de aur
Dimensiune font:
Bărbaţii şi tăcerea de aur
Cei mai mulţi bărbaţi s-au născut cu priceperea de “a tăcea” cum puţini ştiu să o facă. Atuu cu care majoritatea femeilor nu se poate lăuda şi nu pentru că cele care fac parte din această majoritate nu ar vrea să se mândrească cu puterea tăcerii, ci pentru că în mod natural le este imposibil.
Am putea împărţi tăcerea bărbaţilor în două categorii mari (din care se răsfrâng alte mici subcategorii mai greu vizibile): tăcerea orientată spre partenerele lor şi, pe de altă parte, refuzul de a vorbi cu oricine (prieteni, familie) despre sentimentele lor.
Cunosc bărbaţi care au o tenacitate incredibilă în a-şi controla reacţiile şi, implicit, a-şi înghiţi cuvintele atunci când se află în mijlocul unui conflict aproape armat cu iubitele sau soţiile lor. Acea linişte din privirea lor ce poate fi zeflemitoare, arogantă, stăpână pe sine. Acea linişte care mai degrabă enervează decât să împace.
“Aş vrea să spună şi el ceva, orice, un punct de vedere, aş vrea să ţipe mai degrabă decât să mă ignore cu tăcerea lui. Parcă îi intră cuvintele mele pe o ureche şi îi ies pe alta”.
Nu vi se pare cunsocută o astfel de remarcă? Am întâlnit multe susţinătoare ale afirmaţiei de mai sus – o parte dintre ele au trecut muţenia partenerilor pe lista de incompatibilităţi, însă multe mi-au recunoscut şi zilele trecute ce binecuvântare nemeritată este tăcerea bărbaţilor din viaţa lor. Tăcere care a evitat războaie, insulte care nu şi-ar fi găsit iertarea nici după moarte. Tăcere care a adus cu sine o discreţie ce a ocolit, la rândul ei, o suferinţă inutilă.
Dar episodul dintre o soţie care păşeşte pe tărâmul ţipetelor, a descărcării electrice de temperament şi un soţ tăcut poate fi pe cât de tristă, pe atât de haioasă.
- “Nu faci…, nu mă înţelegi…, nu mă respecţi, nu mă iubeşti, te-am rugat…, am stabilit…” şi tonul din ce în ce mai ridicat care parcă e un al treilea personaj din încăpere. Elefentul din încăpere.
Apoi, el - mimând calmitatea, refuzând dialogul, uitându-se în gol şi încercând să-şi amintească cine a primit cartonaş roşu în ultimul meci al echipei preferate - în timp ce transpiraţia îi cade şiroaie pe frunte nu pentru că e prea cald în casă, ci pentru că e şi bietul de el om.
Aceasta poate fi numită, fără dubii: tăcerea de aur a bărbatului.
La polul opus, se află tăcerea ca formă a unui caracter introvertit, închis în propriile lanţuri – bărbatul care nu îşi deschide sufletul nici măcar în faţa partenerei cu care împarte acelaşi pat de ani de zile.
Bunicul meu a spus "te iubesc" o singură dată într-o viaţă de căsnicie şi sunt mulţi cei ca el. Sunt bărbaţi care nici măcar în ziua nunţii lor nu fac declaraţii de dragoste sau nu îşi mărturisesc slăbiciunile emoţionale.
Am fost o dată pusă faţă în faţă cu replica: “Nu ţi-am spus niciodată, dar nu ai simţit, nu era clar, nu era de la sine înţeles?” Şi poate dacă nu eram un sclav asumat al vorbelor, aş fi înţeles ce vrea să spună partenerul meu de discuţie, aşa cum sigur multe femei o fac.
Cea de-a a doua categorie – refuzul de a vorbi despre sentimente, cu prietenii sau membrii familiei – ascunde bărbaţi care încearcă să-şi păstreze o anumită imagine mai distantă, mimând puterea, autocontrolul.
De multe ori m-am întrebat , în timp ce pierdeam ore în şir alături de prietenele mele vorbind despre foşti, despre actuali, despre suferinţele noastre, despre temeri, gânduri ascunse, regrete cu care am rămas, dacă şi ei – bărbaţii – vorbesc cu acelaşi patos despre viaţa lor personală.
Din câte am auzit sunt puţini aceia care îşi împărtăşesc emoţiile, iar discuţiile despre viaţa lor persoanală se învârt între adevăruri spuse cu umor, cu ironie, semi-adevăruri, apropo-uri, realităţi şlefuite aşa încât să rămână în picioare bărbatul invincibil.
Am participat la câteva discuţii asemănătoate, cu precizarea că cel mai probabil cei prezenţi la masă se cizelau suficient din pricina mea. Expresiile lor erau vagi şi nu, niciodată triste. Foarte raţionali, asumându-şi soarta, deciziile fără acea lamentare specifică femeilor.
Sfârşitul lumii vine greu în cazul bărbaţilor.
Cu toate acestea, există mereu în grupurile exclusiviste ale bărbaţilor, bărbatul sensibil care se comportă foarte diferit – despre el vom vorbi altă dată, despre el şi despre motivele care se ascund în spatele tăcerii de aur plină de bărbăţie.
Până atunci, aştept sfaturi: De ce aleg bărbaţii să tacă – insecuritate, lispă de încredere, protejarea propriei pesoane, nu i-a învăţat nimeni să se destăinuie?
http://www.one.ro
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau