Marele pericol al pauzei competiţionale: deconectarea de la tensiunea întrecerii şi pierderea ritmului de competiţie

Teoretic, întreruperea campionatului ar trebui să fie o veste excelentă pentru antrenorul Costel Enache. După cum prea bine se ştie, fostul vârf al Ceahlăului a pornit la drum cu doar trei jucători de câmp, cei veniţi pe parcurs, fără jocuri în picioare, fără tonus de competiţie. N-a fost cantonament, aşa că Iaşul a început campionatul cu o echipă încă neomogenă, cu jucători încă departe de forma optimă. S-a spus atunci că nici tragerea la sorţi nu i-a ajutat pe alb-albaştri, primele cinci meciuri fiind extrem de dificile. Pesimiştii, chiar şi realiştii, pronosticau că trupa lui Costel Enache n-o să scoată mai mult de un punct-două.

Spre surprinderea multora, Politehnica a fost o nucă tare în acest început de campionat, iar acum, cu 6 puncte şi un golaveraj rezonabil, se află la mijlocul clasamentului. Uşor peste grafic, dacă ţinem cont de faptul că noua conducere administrativă a impus drept obiectiv pentru acest an reconstrucţia echipei, atacarea promovării urmând să aibă loc în sezonul viitor.

Să revenim însă la problemele majore ale noului antrenor de la Iaşi. Omogenizarea lotului, atingerea formei sportive şi înlăturarea deficienţelor din ofensivă. Pauza de aproape două săptămâni pare, la prima vedere, a fi foarte binevenită. Cu un cantonament de cinci zile la Vatra Dornei, apoi meci amical cu o echipă de Liga 1. Toate bune şi frumoase, doar că tradiţia recentă arată cu totul altceva. Anul trecut, după surpriza acelui 5-2 cu FCSB, Politehnica a pierdut greu, şi oarecum nedrept, la limită, 0-1, cu Craiova. Au venit două săptămâni de pauză, după care degringolada. 1-4 acasă cu Sepsi, 0-4 la Astra etc., suită de rezultate negative care a dus la demiterea lui Daniel Pancu.

Acum doi ani, în mandatul lui Mihai Teja, Poli a avut un debut fulminant. 15 puncte după opt etape, victorii cu Astra, Dinamo, FCSB (în deplasare), egal cu CFR Cluj în Gruia, clasare în zona podiumului.  Iarăşi pauză competiţională, după care doar o victorie în 18 meciuri!

Teja, antrenor nou, cu mulţi jucători noi. Pancu, la fel. Enache, idem...

Costel trebuie să înveţe din istoria recentă a clubului, apoi să sufle şi în iaurt. Acest răgaz până pe 11 septembrie are, certamente, marele avantaj că se poate lucra în linişte la omogenizare, la strategiile de joc şi la registrul tactic. Dar prezintă şi un mare pericol. Pot apărea deconectarea de la tensiunea întrecerii şi pierderea ritmului de competiţie. Cam asta s-a întâmplat atât în mandatul lui Teja (s-a invocat, la vremea respectivă, schimbarea gazonului şi disputarea meciurilor de acasă la Botoşani), cât şi în cel al lui Pancu.

Să sperăm că, de data asta, nu. Marcel FLUERARU