Calendar Ortodox, 1 iulie. Frații Cosma si Damian, doctori fără de arginți

În Calendarul Ortodox, în prima zi a lunii iulie, este pomenirea Sfinților Mucenici și doctori fără de arginți, Cosma si Damian, cei ce s-au săvârsit la Roma. Au reușit să vindece nu numai oameni, ci și animale

Acești sfinți au trăit în marea cetate a Romei în zilele împăratului Carin, si erau frati, iar cu meșteșugul doctori, vindecând nu numai oameni, ci si dobitoace. Ei cereau ca plata de la cei ce se lecuiau doar credința și mărturisirea în Hristos, si nimic altceva. Fiind ei pârâti la împaratul, ca fac vindecările cu mestesug fermecătoresc, si nevrând sa se lepede de Hristos, ci mai vârtos încă și pe împăratul Carin l-au mântuit din păgânătate, fiind tămăduit de dânsii.

Căci acesta, spăimântându-i cu grele chinuri, i s-au desfacut grumajii de i s-a întors obrazul la spate. Si pentru aceasta cei ce se aflasera acolo au crezut în Hristos. pe Care si împăratul cu toti ai casei lui L-a mărturisit. Atunci împăratul a liberat pe sfinti, trimitându-i cu cinste la locul lor. După aceea dascălul lor, cel ce i-a învățat mestesugul doctoriei, pizmuindu-i si luându-i, s-a suit cu dânsii într-un munte făcându-se a merge ca sa culeagă ierburi de leacuri. Si acolo sculându-se i-a ucis cu pietre.

Tot întru aceasta luna, în ziua întâia, este pomenirea Sfântului Ierarh Leontie al Radautilor
Acest purtator de Dumnezeu Leontie s-a nascut din parinti drept-maritori crestini în orasul Rădăuți la începutul sec. al XIV-lea. Înca din pruncie, dus de parinti la biserica, a fost cuprins de o mare dragoste fata de casa lui Dumnezeu unde, mai apoi, mergea zilnic si asculta cu toata luarea aminte întreaga slujba dupa care zabovea, cautând sa se apropie cât mai mult sufleteste de cuviosii parinti calugari, ostenitori si slujitori sfintiti la aceasta catedrala voievodala.

Parintii din obstea catedralei vazându-l cu atâta dragoste pentru casa lui Dumnezeu, pentru sfintele slujbe, l-au primit în obstea lor unde, fericitul Leontie în toate cele rânduite ca ascultare, arata râvna si smerenie.

Pentru viata lui duhovniceasca a fost calugarit primind numele de Lavrentie. Râvna lui pentru nevointele duhovnicesti tot mai mult sporea. Luând binecuvântare de la staretul obstei, s-a îndreptat catre un loc sihastresc, nu departe de Putna, unde erau câtiva sihastri. Mitropolitul Moldovei de atunci, aflând de aceasta vatra sihastreasca cu rânduiala prea frumoasa, a mers si a sfintit biserica acelui schit si odata cu aceasta a hirotonit în preot pe cuviosul Lavrentie, numindu-l tot atunci egumen, potrivit si dorintei acelei obsti.