Solstițiul de iarnă. Ziua cea mai scurtă din an

Solstițiul de iarnă 2023 are loc pe 22 decembrie, la ora 5.27, iar din acest punct durata zilei începe să crească timp de șase luni, până la solstițiul de vară. Ziua ține sub nouă ore, iar noaptea are peste 15 ore lungime. Ce făceau oamenii din vechime în această perioadă a anului?

În ultimii trei ani solstițiul a fost pe 21 decembrie. Solstițiul va mai fi pe data de 22 peste patru ani.

Pe data de 22 decembrie, la ora 5.27 se produce solstițiul de iarnă.

În 2024, solstițiul va fi pe 21 decembrie, la ora 11.21, se scrie pe pagina Observatorului Astronomic Amiral Vasile Urseanu.

Dacă priviți noaptea cerul, planeta Jupiter se vede cel mai bine. O puteți vedea ca pe o stea foarte strălucitoare, imediat cum se face noapte, sus pe cer, înspre sud-est. Ajunge cel mai sus pe cer la ora 20:30. Jupiter apune la ora 3:30 dimineața. În seara de 22 decembrie Luna se va afla în preajma planetei.

Deși normal este ca vremea să fie rece în această perioadă, în ultimii ani au fost câteva cazuri în care temperaturile au depășit 15 grade C în zonele de deal și de câmpie, culminând și cu temperaturi de 20 C. Astfel de zile calde au fost în 2015 și 2019.

Populațiile din vechime țineau multe sărbători în preajma solstițiului, chiar dacă nu aveau așa de multe cunoștințe de astronomie.

Erau procesiuni în locurile considerate sfinte, se țineau festinuri cu mâncare, băutură și procesiuni religioase. Oamenii sărbătoreau faptul că ziua începea să crească, mai ales după luni întregi de frig și de întuneric, în condițiile în care era scump să iluminezi casele cu lumânări sau opaițe. Aceste sărbători erau un mod grozav de a rupe monotonia.

Cultul Soarelui era extrem de important pentru oamenii din vechime.

Celții țineau ospețe uriașe cu mâncare, băutură și focuri întreținute prin arderea multor trunchiuri de copac, în cinstea faptului că zilele începeau să devină tot mai lungi, după solstițiu.

Solstițiul de iarnă 2023 - Câteva explicații astronomice
Momentul solstițiului de iarnă, respectiv al începutului iernii astronomice, are loc în jurul datei de 22 decembrie. Începând de la această dată, până la 22 iunie, durata zilelor va crește continuu, iar cea a nopților va scădea în mod corespunzător.

La această dată, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore și 50 minute, iar durata nopții are valoarea maximă, de 15 ore și 10 minute (pentru București). Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice.

Denumirea de solstițiu („Soarele stă”) este dată de faptul că la data respectivă are loc schimbarea gradientului mișcării Soarelui în raport cu declinațiile acestuia.

Iarna meteorologică începe teoretic la 1 decembrie, iar începutul iernii astronomice este marcat de un moment precis, cel al solstițiului de iarnă. El este legat de mișcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezinta consecința mișcării reale a Pământului în jurul Soarelui.

Axa polilor Pământului își păstrează (în primă aproximație) direcția fixă în spațiu, ea fiind înclinata cu 66° 33′ față de planul orbitei terestre. Din acest motiv, Soarele parcurge în decurs de un an cercul sferei cerești numit „ecliptică”, a cărui înclinare față de ecuatorul ceresc este de 23° 27′.

La momentul solstițiului de iarnă Soarele se află în emisfera australă a sferei cerești, la distanța unghiulară maximă de 23° 27′ sud față de ecuator, el efectuând mișcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit „tropicul Capricornului”. Aceasta explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor.

La data solstițiului de iarnă, Soarele răsare cu 23° 27′ la sud de punctul cardinal est și apune tot cu același unghi spre sud față de punctul cardinal vest. La momentul amiezii el „urcă” – ținând cont de latitudinea medie a tării noastre, de 45° – la numai 21° față de orizont.