„Abilitatea de a-ți construi și de a-ți menține rețele solide de contacte în industria artistică este esențială pentru succesul ca actor în acest mediu competitiv”

- Ce te-a determinat să te muți din Iași la New York pentru a-ți urma cariera de actriță?

- Pentru mine, mutarea de la Iași la New York a fost o decizie motivată de dorința arzătoare de a-mi urma pasiunea pentru actorie și de a avea acces la un mediu care să îmi ofere oportunități nelimitate de dezvoltare și creație. De mică am visat să trăiesc în New York, perceput mereu ca fiind un loc în care orice este posibil și unde energia creativă pulsează în fiecare colț. Atunci când am decis să urmez calea actoriei, am realizat că New York-ul este locul în care pot găsi resursele, inspirația și provocările necesare pentru a-mi perfecționa abilitățile și pentru a mă conecta cu industria artistică la nivel global. În New York am știut că voi fi expusă la o diversitate incredibilă de experiențe, oameni și idei, ceea ce m-ar putea ajuta să mă dezvolt într-un mod integral ca artist. De asemenea, New York-ul este un centru mondial al artei și culturii, cu numeroase teatre, studiouri de film, școli de actorie și o comunitate vibrantă de artiști. Astfel, am văzut această mutare ca pe o oportunitate de a-mi extinde rețeaua de contacte, de a învăța de la cei mai buni și de a-mi împlini visurile într-un mediu care încurajează inovația și creativitatea fără limite.

- Cum ai descrie diferențele dintre scena teatrală din România și cea din New York?

- Din păcate, nu prea pot compara deoarece, când am plecat din țară acum șapte ani, am lăsat în urmă o carieră diferită și nu am fost implicată în niciun proiect în țară. Ce pot să zic despre scena din New York este că orice e posibil. Este un oraș așa mare, cu atâta diversitate și atâtea posibilități, că tot ce îți pui în minte se poate îndeplini. E un oraș al conexiunilor și al networking-ului. Abilitatea de a-ți construi și de a-ți menține rețele solide de contacte în industria artistică este esențială pentru succesul ca actor în acest mediu competitiv. Este esențial să fii propriul tău CEO, să-ți dezvolți propria ta marcă personală, să îți gestionezi cariera și să cauți proiecte și oportunități care să-ți avanseze obiectivele profesionale.

- Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat până acum în drumul tău artistic în New York?

- Dacă ar fi să povestesc despre provocările întâmpinate în drumul meu artistic în New York, probabil că nu ar fi suficient spațiu aici – poate voi scrie o carte la un moment dat. Una dintre cele mai mari provocări pentru mine a fost și este să îmi păstrez echilibrul. New York are un ritm aparte, extrem de rapid, și dacă nu ești atent, te poate învălui complet. Este greu să-ți dai seama de acest lucru până când nu ajungi să fii deprimat, epuizat și nefericit. Acest oraș te obligă să fii mereu în mișcare, să cauți mereu următoarea oportunitate, următorul proiect. Competiția este acerbă și cerințele sunt mari, ceea ce face ca presiunea să fie constantă. În acest context, am realizat cât de important este să găsesc modalități de a mă relaxa și de a mă reconecta cu mine însămi. Fie că este vorba despre meditație, plimbări prin parc sau momente de liniște acasă, am învățat să-mi creez spații de refugiu pentru a evita să ajung în starea de burnout. De asemenea, adaptarea la diferitele cerințe ale proiectelor și colaborarea cu oameni din diverse culturi și medii profesionale au fost provocări importante. În această diversitate am găsit atât dificultăți, cât și oportunități de creștere. M-am confruntat cu momente de îndoială și de nesiguranță, dar am învățat să îmi valorific unicitatea și să rămân fidelă viziunii mele artistice. În final, provocările întâmpinate m-au ajutat să devin mai rezilientă și mai conștientă de nevoile mele, oferindu-mi ocazia să evoluez atât profesional, cât și personal.

- Ce îți lipsește cel mai mult din România și cum îți aduci aminte de casă în momentele dificile?

- Familia, munții noștri, mâncarea, muzica de pe timpuri. Am avut o copilărie frumoasă și veselă și îmi aduc aminte cu drag de acele momente când totul părea mai simplu. Uneori mă cuprinde nostalgia, mai ales în timpul sărbătorilor, când tradițiile și obiceiurile de acasă îmi revin în minte. Mi-e dor de mesele festive cu familia, de mirosul cozonacilor proaspăt scoși din cuptor, de colindele care răsunau în toată casa și de simplitatea vieții de atunci. Munții noștri, cu peisajele lor impresionante, mi-au rămas adânc întipăriți în suflet și mă întorc mereu cu gândul la drumețiile și aventurile din copilărie.

- Cum te-ai integrat în comunitatea artistică din New York și ce ai învățat de la colegii tăi americani?

- M-am integrat perfect aici deoarece am știut de la bun început ce vreau și am fost mereu în căutarea posibilităților pentru a-mi îndeplini scopurile. De la colegii americani am învățat să mă relaxez și să nu iau totul atât de în serios. Noi, europenii, poate datorită greutăților prin care strămoșii noștri au trecut, avem o severitate în ADN-ul nostru. M-am simțit inspirată de diversitatea și energia orașului, iar această experiență mi-a permis să mă dezvolt nu doar ca artist, ci și ca persoană. Am învățat să fiu deschisă la noi oportunități și să mă bucur de fiecare pas al călătoriei mele artistice.

- Ce roluri sau proiecte te-au marcat până acum și de ce?

- Călătoria mea artistică a fost marcată de câteva roluri și proiecte esențiale care m-au ajutat să explorez și să apreciez rădăcinile mele culturale, consolidându-mi identitatea artistică. Unul dintre acestea a fost colaborarea cu scriitoarea și dramaturgul de origine română Cătălina Florescu la piesa ei „Verde Crud”. Deși „Verde Crud” a fost jucat în limba engleză, am simțit că am conectat cu spiritul român prin Cătălina, care este o scriitoare minunată. Un alt moment definitoriu a fost implicarea mea în producția multilingvă a „Livezii cu Vișini”, scrisă de Anton Cehov, în regia lui Frank Pagliaro. Am lucrat cu opt limbi diferite vorbite simultan pe scenă, cu supratitrare în limba engleză, și a fost o colaborare fantastică alături de artiști din tot mapamondul. Am interpretat rolul principal, Liubov Andreevna, și am descoperit că Cehov în limba română are o profunzime incredibilă. Un personaj complex și fascinant. Liubov este un personaj special, cu o putere fantastică și o sensibilitate deosebită, dar care se ascunde adesea în spatele unei aparențe de nonșalanță și indiferență față de propriile probleme personale. De la aparența inițială de femeie superficială, ea începe să se dezvăluie treptat ca fiind profund afectată de evenimentele din viața ei și de dificultățile cu care se confruntă familia sa. Sensibilitatea și vulnerabilitatea ei devin tot mai evidente pe măsură ce povestea se desfășoară. Faptul că am interpretat în limba maternă mi-a dat posibilitatea să înțeleg mai bine personalitatea ei, și recitind piesa de zeci de ori a trezit în mine sentimente pe care nu le pot descrie în cuvinte. A fost un deliciu să joc alături de Joe Staton, care a adus un suflu proaspăt și o energie contagioasă în personajul lui Simeonov Pișcik. Cu fiecare replică și mișcare scenică, el a reușit să captiveze publicul și să aducă un zâmbet pe fețele spectatorilor. Dar în spatele acestui aspect comic, Joe a reușit să transmită și o sensibilitate profundă și o vulnerabilitate care au făcut ca personajul să fie mai real și mai memorabil.

- Care sunt cele mai mari realizări de până acum în cariera ta de actriță?

- Aș putea zice că am avut și am un amalgam de proiecte diverse și provocări înalte, iar anul acesta a fost cu siguranță unul plin de succese. Am jucat în seria de schițe „A Sketch of New York”, unde am avut oportunitatea să explorez și să portretizez viața vibrantă a artiștilor din New York. Acest proiect m-a provocat să aduc în viață personaje variate și să explorez aspecte diferite ale culturii și vieții urbane. De asemenea, am fost invitată să fac parte din producțiile radiofonice ale Living Radio „Five Beats per Minute or Thirty-Five Degrees Fahrenheit” și „Inn-Ception”. Aici am avut ocazia să explorez comedia și să descopăr că acest gen se potrivește perfect personalității mele și abilităților mele actoricești. Am colaborat și cu grupul Stellaaa în cadrul festivalului de mimă, pantomimă, mișcare scenică și clovn PhysFest, produs de celebrul actor și mim Bill Bowers. Dar poate una dintre cele mai mari realizări ale mele este spectacolul pe care îl produc și în care și joc - o producție solo a piesei de teatru „Girls & Boys” a dramaturgului englez Dennis Kelly. Acest proiect mi-a oferit oportunitatea de a mă implica în toate aspectele sale împreună cu talentatul actor danez Hraban Luyat, cunoscut pentru proiecte ca „5 Minutes To”, „The Break-Up Autopsy” și „A Slice of Eel Pie”, precum și pentru interpretarea remarcabilă a personajului Kulygin în „Moscow Moscow Moscow Moscow Moscow Moscow”, adaptare scrisă de Halley Feiffer, bazată pe opera „Trei surori” a lui Anton Cehov. Colaborarea cu el a fost o experiență extraordinară, iar munca noastră comună a adus la viață un spectacol captivant și profund emoționant. Subiectul violenței în familie, central în această piesă, este unul de o actualitate dureroasă și mereu prezent în discuțiile sociale. Dennis Kelly prezintă violența familială într-o manieră subtilă și treptată, evidențiind cum schimbările mici și aparent nesemnificative pot duce la situații extrem de grave. E o poveste puternică și emoționantă, care nu numai că atrage atenția asupra unei probleme stringente, dar și oferă o perspectivă profund umană asupra modului în care violența afectează indivizii și relațiile lor. Ideea de a avea un dialog intim cu spectatorii mi s-a părut o provocare fascinantă.

- Cum reușești să îți păstrezi echilibrul între viața personală și cea profesională într-un oraș atât de dinamic și competitiv?

- Răspunsul adevărat e că încă sunt în căutarea acestui echilibru. Deocamdată sunt foarte focusată pe viața profesională, unde depun toate eforturile necesare pentru a ieși în evidență și a mă remarca, iar pe partea personală aspir să îmi găsesc liniștea și pacea interioară ca să pot merge în continuare.

- Ce roluri ai dori să interpretezi în viitor și de ce?

- Nu pot să zic că am neapărat niște roluri specifice pe care vreau să le joc, dar îmi doresc să joc roluri cu semnificație, care să inspire și să creeze emoție în fiecare participant.

- Cum îți găsești inspirația și motivația în momentele în care te simți descurajată?

- Am o echipă puternică de susținători în familia și prietenii mei. Din fericire, m-am înconjurat de oameni care sunt muncitori și dedicați, alături de care pot face echipă. Și când sunt jos, vocile lor sunt intense și nu mă lasă pradă vocilor din mintea mea.

- Care sunt sfaturile tale pentru alți tineri actori români care doresc să urmeze o carieră internațională?

- Să știe foarte bine de ce vor să fie actori, să aibă niște ținte bine definite în mintea lor, să se înarmeze cu răbdare, să învețe de la orice persoană pe care o întâlnesc în drumul lor și să lase ego-ul la o parte. Networking-ul e vital în această carieră. Nu mă pot pronunța în altă parte, dar în Statele Unite mare parte din a avansa în carieră e pe cine cunoști și asta începe cu cercul în care te învârți. Vrei să fii persoana cu care e ușor să lucrezi, care nu creează probleme și e plăcut să fii în preajma lor. Muncitor, dedicat și cu o mentalitate de go-getter. Asta pot să zic că până acum mi-au fost de foarte mult ajutor și mi-a câștigat o echipă de oameni pe care la orice moment îi pot contacta și știu că vor avea lucruri bune de spus despre mine.

- Ce proiecte de viitor ai și ce îți dorești să realizezi pe termen lung în cariera ta?

- Proiecte am o mulțime. Urmează să îmi deschid o companie de producție și am proiecte aliniate până la sfârșitul anului, printre care „Comedia Erorilor” și o reinterpretare a capodoperei „Macbeth” în această vară, urmată de o producție inedită a „Visul unei nopți de vară” regizată de Joe Staton.

- Cum ți-ai dezvoltat abilitățile de actorie și ce antrenamente sau cursuri ai urmat pentru a-ți perfecționa tehnica?

- Am studiat la New York Film Academy și apoi la Academia Stella Adler în New York, unde am lucrat cu niște mentori incredibili. Pe parcursul acestor șapte ani, am lucrat cu o multitudine de tehnici și abordări ale textului, dar una dintre cele mai importante lecții a fost să îmi ascult intuiția și să nu mă fixez pe o anumită tehnică, ci să mă mențin fluidă și deschisă pentru a îmbrățișa un cumul de nuanțe pe care să le aplic în funcție de ceea ce-mi doresc să obțin de la textul prezentat.

- Cum vezi evoluția ta ca artistă în următorii cinci ani?

- Vor fi anii de pus în aplicare. Am învățat enorm toți anii aceștia și m-am dezvoltat ca om și ca actor, iar acum e momentul să culeg ce am semănat. Anul acesta deja a început în forță și nu am planuri să mă opresc. Am planuri să descopăr și industria filmului, pe lângă scenă și producție, și îmi doresc din ce în ce mai multe colaborări cu artiști internaționali.

- Care sunt valorile și principiile după care te ghidezi în viața profesională și personală?

- Consider că integritatea este fundamentul oricărei relații și activități. Îmi asum responsabilitatea acțiunilor mele și încerc să fiu sinceră și onestă în toate interacțiunile mele. Îmi propun să fiu mereu deschisă și empatică față de ceilalți, să încerc să înțeleg perspectivele lor și să ofer sprijin atunci când este necesar. Respectul față de sine și față de ceilalți este esențial în orice relație. Mă străduiesc să tratez pe toți cu respect și să recunosc și să valorizez diversitatea în toate formele ei. Îmi place să fiu generoasă și să împărtășesc cu ceilalți din cunoștințele și resursele mele, contribuind astfel la bunăstarea comună. Îmi doresc să rămân întotdeauna fidelă mie însămi și valorilor mele, să nu îmi ascund adevărata identitate și să îmi exprim gândurile și sentimentele într-un mod autentic.

- Cum a influențat cultura românească modul în care îți abordezi rolurile și performanțele scenice?

- Cultura românească este adesea asociată cu rezistența și perseverența în fața adversităților. Această mentalitate îmi oferă puterea și determinarea să depășesc obstacolele și să îmi urmez pasiunea pentru artă și teatru, indiferent de provocările pe care le întâlnesc în calea mea. Noi punem mare accent pe autenticitate și sinceritate. Acest lucru mă încurajează să mă conectez cu adevărul și esența personajelor și să ofer performanțe autentice.

-  Există vreun mentor sau model în industria cinematografică sau teatrală care te-a influențat în mod special?

Anthony Hopkins e un model special pentru mine. Atitudinea sa remarcabilă față de viață și artă este cu adevărat inspirațională. Fascinația lui pentru viață și pentru procesul artistic se reflectă în abordarea sa jucăușă și curioasă a vieții. Chiar și la o vârstă înaintată, el rămâne deschis la noi experiențe și este întotdeauna dornic să exploreze și să învețe. Acest spirit jucăuș și această sete de cunoaștere și descoperire sunt atribute care îl fac să fie un model de inspirație pentru mine și pentru toți cei care își doresc să trăiască o viață plină de bucurie și satisfacție.

- Care a fost cel mai memorabil moment din cariera ta de până acum și de ce?

- Momentul memorabil al carierei mele a fost acela în care am realizat și am acceptat cine sunt cu adevărat. În momentul acela de claritate și autodescoperire am înțeles mai bine ce îmi doresc să realizez și ce valoare aduc în lumea artistică. Această conștientizare a determinat o schimbare de paradigmă în abordarea mea a rolurilor și a proiectelor artistice. Am început să mă angajez mai profund cu personajele pe care le interpretez și să explorez noi dimensiuni ale creativității mele.

- Cine ești tu, Elena?

- Sunt o luptătoare și iubesc viața. Ca femeie, sunt puternică și determinată să îmi urmez visele și să îmi ating potențialul. Sunt plină de pasiune și curaj, muncesc extraordinar de mult, iar pentru mine nu există limită. Ca actriță, sunt pasionată și dedicată artei, căutând mereu să îmi îmbunătățesc abilitățile și să explorez noi provocări și roluri. Ca prietenă, sunt devotată și empatică, mereu acolo pentru cei dragi și gata să îi sprijin în orice moment.

A consemnat Maura ANGHEL