A doua crimă i-a adus unui ieşean detenţia pe viaţă

 * prima victimă, fosta soacră, acum 17 ani * anul trecut a venit rândul concubinei * femeia a fost stâlcită în bătaie cinci zile la rând * gelozia şi înstrăinarea maşinii au dus la omor * făptaşul nu recunoaşte nici acum * sentinţa are şi o doză de cinism, i se scade din pedeapsă perioada petrecută în arestul preventiv

 Sentinţa nr.288 dată vineri, 15 iulie, de Tribunalul Iaşi e una rarissimă în întreg peisajul magistraturii româneşti. Ovidiu Moroşanu (57 de ani) a fost condamnat la detenţie pe viaţă, după ce a comis o a doua crimă.

Primul omor l-a făptuit în 2005, atunci când locuia în Medgidia şi lucra la şantierul naval din Constanţa. În seara de 10 ianuarie, Moroşanu a venit beat acasă, s-a enervat subit văzând că soacra lui, Ana Doboş, o femeie bolnavă şi imobilizată la pat, îşi făcuse nevoile în aşternut. Bărbatul, cu o constituţie robustă, atletică, a lovit-o pe bătrână cu brutalitate, aceasta decedând în cursul nopţii respective.

Moroşanu a fost condamnat la 15 ani de închisoare, dar n-a executat decât două treimi din pedeapsă. A fost liberat condiţionat pe 3 martie 2015, rămânând un rest de 1.774 zile. Anii de puşcărie i-au şubrezit sănătatea, s-a întors la Iaşi şi a început demersurile pentru a se pensiona pe caz de boală. Din acest motiv, s-a şi internat la Spitalul Clinic de Urgenţe „Prof. Dr. N. Oblu”. Acolo a cunoscut-o pe Isabelle, una din asistentele medicale care-l îngrijeau. S-a îndrăgostit de ea şi reciproc. Femeia era căsătorită, avea şi un copil, dar atracţia faţă de fostul puşcăriaş a fost prea puternică. A divorţat, a renunţat la apartament, n-a mai făcut partaj, locuind cu chirie împreună cu iubitul ei.

După 27 de ani petrecuţi în spital, i-a fost desfăcut contractul de muncă

Isabelle nu era deloc teafără la minte, suferea de tulburarea „borderline”. Însă, în loc să urmeze tratamentul, s-a apucat de băut cot la cot cu Moroşanu. Atât de mult, încât nu le mai ajungeau banii. Chiria o plătea tatăl femeii.

Relaţia dintre cei doi concubini a devenit rapid una cu năbădăi. Când se „aghezmuia” peste măsură, Moroşanu o lua la palme. Ea nu riposta că n-avea cum, la cele doar 50 kg ale ei. Nici nu se plângea părinţilor sau vecinilor. Spunea mereu că totul e perfect în relaţia lor. Că certurile sunt doar în glumă, ca să alunge monotonia. Dacă se alegea cu vânătăi, le camufla prin machiaj, ochelari de soare sau eşarfă. Devenise total dependentă de Moroşanu, solicitase conducerii spitalului ca salariul să-i fie virat pe cardul lui. Şi-a vândut telefonul la amanet, folosind apoi aparatul iubitului. Păreau fericiţi în beţivăneala lor eternă.

Din cauza excesului de alcool, Isabelle a început să lipsească tot mai des de la locul de muncă. A fost avertizată, dar în zadar. În luna ianuarie a anului trecut, femeia n-a mers nicio zi la lucru. Consecinţa: după 27 de ani petrecuţi în spital, i-a fost desfăcut contractul de muncă.  Nu i-a păsat, a continuat cu păhărelul. La fel şi el. De voie, de nevoie, tatăl Isabellei îi sponsorizare. Aşa se face că, la începutul lunii mai 2021, Moroşanu a cumpărat o maşină, o Dacie albă, dar n-a mai finalizat actele. El nu avea permis, stabilise că va conduce Isabelle.

Un presupus amant şi înstrăinarea maşinii, motive de măcel

S-a răzgândit în aceeaşi zi. A ras câteva pahare, s-a urcat la volan şi a fost tras pe dreapta de un echipaj de la Rutieră. Conducere fără permis şi sub influenţa băuturilor alcoolice egal 30 zile de arest preventiv. Plasat apoi în arest la domiciliu, Moroşanu a recidivat. S-a urcat, din nou, beat la volan, Isabelle era pe scaunul din dreapta, cei doi au parcurs câţiva kilometri, până ce au intrat într-un gard. La sosirea poliţiştilor, bărbatul a susţinut că femeia condusese. Aceasta, la fel de beată, a negat. Fostul deţinut s-a trezit, iarăşi, în arestul preventiv.

De acest fapt a profitat tatăl Isabellei. Bătrânul şi-a convins fiica să se interneze la Socola şi să reia tratamentul împotriva tulburării „borderline”. Înainte de asta, de-acum fosta asistentă, a înstrăinat automobilul ce le adusese atâta ghinion. Fără să ceară acordul iubitului. S-a externat pe 30 iunie, fiind condusă acasă de tatăl ei. A făcut o baie şi s-a aşezat în pat, a desfăcut un pet de bere şi a început să bea. Câteva ore mai târziu a apărut şi Moroşanu. Nevăzând Dacia albă în faţa blocului, a întrebat-o pe Isabelle dacă ştie ceva.  Femeia i-a spus că a renunţat la autoturismul ce le adusese numai belele, că nu vrea ca el să mai stea în puşcărie, că e spre binele lui...

Efectul a fost invers decât cel scontat. Moroşanu a stâlcit-o în bătaie. Între două pahare, o serie de pumni. Auzeau toţi vecinii, dar nimeni n-a îndrăznit să intervină. Aşa a trecut noaptea, iar dimineaţă, Moroşanu a luat-o de la capăt. În plus, i s-a năzărit că Isabelle îl înşelase cu alt bărbat în timp ce el era după gratii. Încă o suită de „dupace”.

Bătăile au continuat, sistematic, în următoarele patru zile. Isabelle era complet desfigurată. Chiar el avea să declare la proces că avea faţa atât de boţită, încât nu mai avea unde lovi. Şi, de ciudă că l-ar fi înşelat, i-a dat câteva şuturi în vagin. Dar şi băutură cât încape.

În scurt timp, Isabelle a ajuns o epavă. N-a mai mâncat altceva decât bătaie. Asortată cu înghiţituri de bere. De pe 2 iulie, ea nu s-a mai putut da jos din pat, nici măcar pentru a merge la toaleta care se află pe holul imobilului. „După acel moment, nu am lovit-o pe victimă întrucât arăta urât, adică era inflamată la faţă şi aveam nevoie de ea peste două zile, să meargă cu mine la Casa de pensii”, avea să declare Moroşanu al audieri.

Realitatea a fost alta, bătăile au continuat până la amiaza zilei de 4 iulie. Moroşanu tocmai îi administrase o nouă serie de pumni şi picioare, a ieşit la un grătar în faţa blocului, a stat la taclale şi la un pahar cu un vecin, iar pe la ora 14.30 s-a întors în garsonieră. Isabelle nu mai sufla. Panicat, a sunat la 112, solicitând urgent o salvare, pentru că soţia nu mai respiră şi este inconştientă. Cei de pe ambulanţă n-au putut face altceva decât să constate decesul şi să cheme poliţia.

Împotriva tuturor probelor şi evidenţelor, asasinul nu-şi recunoaşte nici acum fapta

Încătuşat pentru a treia oară în decurs de două luni, Moroşanu a negat permanent că ar fi provocat moartea Isabellei. „Era fiinţa pe care o iubeam cel mai mult pe lume”, zice el, dând vina pe medicii care i-au dat prea multe pastile şi pe faptul că ea a refuzat să mai mănânce. Cât despre bătăile pe care i le-a administrat în acele zile de groază, el afirmă cu seninătate că „am început să o lovesc cu pumnul mâinii drepte pe concubina mea în zona inghinală, deoarece a întreţinut relaţii sexuale şi mă răzbunam, în sensul că îi loveam vaginul. Menţionez faptul că am lovit-o de trei-patru ori cu toată puterea mea. Pun aceste fapte în faţa unei crize de gelozie, deoarece în trecut nu am lovit-o”.

Magistraţii nu i-au luat în seamă poveştile, ci trecutul său infracţional. Fiind la a doua crimă (şi tot asupra unui membru al familiei), a fost condamnat la detenţie pe viaţă. Sentinţa are şi o doză de cinism în ea: „scade din durata pedepsei principale a detenţiunii pe viaţă aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive”. Marcel FLUERARU