Acuş vine vara, Iaşu-i ca Sahara!
Dimensiune font:
Deocamdată-i frig şi ploaie, dar până la zilele caniculare, cu asfaltul încins şi aerul greu respirabil, nu mai e mult timp. Iar municipiul nu oferă trecătorilor, localnici ori turişti, decât o singură variantă de răcorire – vânzătorii ambulanţi. De sucuri, bere la halbă, apă plată sau minerală. „Ţâşnitoarele” ori haznalele de care, altădată, dădeai la tot pasul, au dispărut pe nesimţite din peisaj. De fântâni, nici pomeneală! Doar cele arteziene, care nu folosesc la nimic, practic, nu te poţi adăpa de la ele şi nici măcar scălda. Că iei amendă. Bine, vorbim de de oraşul propriu-zis, nu de periferiile mai mult sau mai puţin cooptate în aria metropolitană. Pe acolo, tradiţiile rurale încă mai vieţuiesc. Din fericire.
Însă, fie că străbaţi Iaşul din Bucium spre Copou, din Tătăraşi către Dacia ori alegi traseul Nicolina – Podu de Fier, situaţia-i aceeaşi. Nicio ţâşnitoare funcţională, nicio sursă de apă de izvor. Cele mai multe au fost, pur şi simplu, desfiinţate. Mai sunt vreo câteva la modul capcană. Drept decor, menite mai mult a face în ciudă drumeţilor. Apă o fi pe undeva, probabil, dar robinetele ori se învârt în gol, ori sunt blocate. Una singură rezistă încă. Eroic. Aia de la stadion, dintre sintetic şi terenul doi. Alta operaţională n-am mai identificat, în ciuda celor aproape 40 de kilometri sfărâmaţi sub talpa încălţărilor.
Iar dacă eu, ieşean pedestru cu vechime, n-am reuşit a dibui cea mai simplă, mai ieftină, mai naturală şi mai răspândită băutură răcoritoare, nu cred că turiştii (japonezi, să zicem) ar fi mai iscusiţi. Pentru aceştia, Iaşu-i ca Sahara. Poate chiar mai rău, că n-avem oaze. Căci peturi cu cole şi iceteauri au şi beduinii! Maricel FLUERARU
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau