Dragoste de frate - Întâlnire emoţionantă între Alexia şi Eric

La câteva zile după teribilul accident din Paşcani, Alexia, fata cu braţele amputate, a fost vizitată de fratele său. Revederea celor doi a scos în evidență cât de puternică este dragostea de frate. „M-a întrebat ce fac. M-a întrebat cum mă simt. I-am spus că bine. M-a întrebat dacă azi este spectacolul la care trebuia să participăm. Noi activăm şi într-un club de dans din Botoşani. Era un spectacol Power of Christmas la care ea din păcate nu poate să participe. Eu nu ştiu. Azi mă voi duce la Botoşani”, a povestit Eric despre întâlnirea cu sora sa, Alexia, după ce fata s-a trezit la terapia intensivă de la Spitalul de Copii din Iaşi, în urma accidentului rutier de vineri noaptea.

Eric a povestit ce îşi aminteşte că s-a întâmplat cu doar câteva minute ca autocarul cu 35 de persoane să se răstoarne în plină stradă la intrarea în Paşcani. Nici acum nu ştie cum a reuşit să se mişte în tot vacarmul care era în autocarul răsturnat la marginea drumului, să îşi scoată sora din infernul acela, iar atunci când a observat că sora sa mai mică are un braţ lipsă să se întoarcă rapid să îl caute în tot haosul şi vacarmul creat şi să iasă printr-un geam spart.  „Cred că a fost ajutorul lui Dumnezeu. Şi acum mă gândesc cum am reuşit. Nici cel mai bun prieten al meu nu ştia cum de am reuşit să reacţionez atât de bine în situaţia asta critică”, a spus Eric, fratele mai mare al Alexiei.

La cei 16 ani ai săi, băiatul a dat dovadă de o maturitate extraordinară şi totodată de o foarte mare putere de stăpânire. El povesteşte câteva secunde au schimbat viaţa a 35 de persoane. „Înainte de accident vorbeam cu un prieten foarte bun. Se afla în dreapta mea. La un moment dat vedem că şoferul trage foarte agresiv volanul la dreapta, autocarul derapează pentru câteva secunde. Şi se întâmplă accidentul. M-am trezit peste băiatul cu care vorbeam câteva clipe mai înainte. Avea aici, la nivelul arcadei, o rană. A început să ţipe Ajutor! Ajutor! M-am ridicat rapid, ca să nu îi fie dificil să se ridice. După, am început să ţip după Alexia foarte insistent. Nu mi-a răspuns. M-am dus puţin mai în faţă şi am văzut-o pe colega ei. Avea tot aşa o rană pe faţă, la fel ca băiatul. Am văzut-o pe Alexia întinsă pe jos. Nu răspundea. Am crezut că a murit. Ţipam să sune la 112. Vedeam cum toţi sunt panicaţi la doar câţiva centimetri de noi. Am văzut că au spart geamul din faţă, i-am găsit braţul, l-am luat, am luat-o şi pe ea şi am reuşit să ieşim din autobuz”, a povestit Eric.

Şi prietenii fraţilor Tănase au ajuns la spital în stare gravă

Cei doi prieteni la care a făcut referire Eric sunt şi ei internaţi la terapia intensivă de la Spitalul de Copii din Iaşi. Din fericire, şi starea lor de sănătate este stabilă. De vineri noaptea şi până acum ei au suferit mai multe operaţii la nivelul feţei. Însă până la vindecare lor completă mai este cale lungă, spun medicii care se încăpăţânează să îşi păstreze optimismul. „E un adolescent cu o plagă delabrandă facială şi de umăr. Şi el a avut a doua intervenţie chirurgicală de reconstrucţie a ţesuturilor faciale profunde. Din păcate, el va mai avea nevoie de o intervenţie chirurgicală de reconstrucţie de mare amploare pentru a acoperi defecte cutanate foarte importante la nivelul feţei. Probabil că această intervenţie va avea loc în cursul zilei de joi. Probabil vom face un transfer liber de ţesuturi de la nivelul antebraţului la nivelul feţei”, a spus dr Sidonia Susanu, cea care coordonează Compartimentul de Chirurgie Plastică şi Operatorie de la Spitalul de Copii.

La noi operaţii a fost supusă şi fata care se afla lângă Alexia în momentul producerii accidentului. „Cea de-a doua fetiţă are leziuni faciale. Ea este mai puţin traumatizată şi sperăm ca evoluţia ei să fie mult mai rapidă. Va suferi doar intervenţii de reconstrucţie a structurilor secţionate: muşchi, aponevroze. Practic faţa trebuie reconstruită în elemente anatomice extrem de riguros, pentru că toate mişcările feţei depind de felul în care sunt suturate şi repoziţionate în forma anatomică componentele sale”, a menționat dr Sidonia Susanu.

E nevoie de sânge

Chiar dacă uneori Dumnezeu lucrează prin oameni, prin medicii din faţa noastră, acest lucru nu e suficient. E nevoie în continuare de ajutorul şi susţinerea noastră a tuturor. E nevoie în continuare de mult sânge, pentru că aceşti copii vor mai fi operaţi în următoarele zile, dar şi de ajutorul psihologilor care să îi ajute să îşi cicatrizeze şi rănile sufletului. „Nu doar de sânge este nevoie la acest copil. Este nevoie şi de pereparate şi derivate din sânge. Doar la o şedinţă de plasmafereză se folosesc 12 unităţi (pungi-nr.) de plasmă. Unul dintre aceşti copii a primit deja a treia şedinţă de plasmafereză într-o singură noapte. Toţi cei trei copii au nevoie de suport pishologic. Deja căutăm resurse pentru ca aceşti copii să beneficieze de tratament psihologic”, a mai spus dr Sidonia Susanu.

Îngerul Copiilor, dr Sidonia Susanu, a făcut imposibilul posibil

Ajutată în prespital de profesionalismul şi rapiditatea cu care au acţionat medicii urgentişti, echipa de zece medici condusă de doctoriţa Sidonia Susanu a reuşit să transforme imposibilul în posibil. „Pacienţii cu amputare de două membre au indicaţie de replantare doar a unui membru din cauza riscului apariţiei complicaţiilor vitale după replantarea structurilor. Din fericire, suportul terapiei intensive şi procedurile foarte performante de epurare extrarenală, practic de extragere a tuturor toxinelor deversate în circulaţie în momentul replantării ne-a permis să putem replanta ambele membrele superioare”, a afirmat dr Sidonia Susanu.

Laura RADU