Om al străzii, dat afară din puşcărie

* acesta a fost liberat condiţionat, dar nu are unde să se aciuieze * casa părintească s-a dărâmat, tatăl e mort de ani buni, iar mama e plecată de multă vreme în străinătate * tânărul are un sever retard mintal şi, cu doar două clase absolvite, nicio calificare

Sute de puşcăriaşi aşteaptă cu sufletul la gură şi plini de speranţă sentinţele în procesele de liberare condiţionată. Fac asemenea cereri imediat ce au îndeplinit fracţia necesară şi vor cât mai repede în civilie. Nu şi Iliuţă C., un tânăr în vârstă de 22 de ani, ce se află închis în Penitenciarul Iaşi de la începutul lunii martie, fiind condamnat la un an de închisoare pentru un furt banal. El ar mai vrea să stea în puşcărie, are masa şi cazarea asigurate, nu suferă de frig. Pe când în libertate nu are altă opţiune decât revenirea la traiul de boschetar, un mod de viaţă la care a fost condamnat de soartă încă de acum 11 ani. Atunci, la doar câteva zile după moartea tatălui, mama a plecat la muncă în străinătate, iar el a rămas de izbelişte.

De loc dintr-o comună din apropierea Iaşului, Iliuţă are şi un sever retard mintal. N-a izbutit să termine decât două clase, scrie greu, doar cu litere mari de tipar şi abia citeşte. S-a aciuat în zona Gării de Nord şi, până la începutul anului trecut, n-a deranjat pe nimeni. Trăia din cerşit, din căutat prin gunoaie ori din micile comisioane pe care le făcea vânzătorilor din zonă.

Asemeni celor de teapa lui, a început să cocheteze cu drogurile. Nu ecstasy, cocaină sau alte scumpeturi, ci tradiţionalul prenadez inhalat din pungă de nylon. Năravul acesta avea să-l ducă după gratii, fiind complice, alături de alţi doi boschetari, la jefuirea unei adolescente.

Dat fiind rolul minor pe care l-a avut, a primit o pedeapsă blândă, dar cu executare. Aşa a ajuns el în Penitenciarul Iaşi. Aici, fără prenadezul care să-i tulbure mintea şi-aşa rarefiată, Iliuţă a redevenit personajul umil pe care-l ştia lumea. Beneficiind de regimul deschis, a ieşit mereu la muncă şi a participat la programele educative. Bineînţeles fără rezultate care să-i aducă recompense, întrucât nu-l ajută mintea. Dar nici n-a fost sancţionat disciplinar vreodată.

Ca atare, de îndată ce-a ispăşit fracţia de 2/3 din durata pedepsei aplicate, conform legii, cei de la Penitenciarul Iaşi au propus Judecătoriei liberarea condiţionată a deţinutului, ataşând caracterizarea acestuia.

Dezbaterea pe fond a avut loc pe 17 noiembrie, la audieri condamnatul oferind răspunsuri conform intelectului cu care l-a înzestrat natura. A spus că are o soră, dar nu mai ţine deloc legătura cu ea. Întrebat unde va locui, a răspuns foarte senin: „acasă, cu mama, care se întoarce din străinătate”. Lucru neprobat în niciun fel. Cât despre mijloacele de trai, Iliuţă s-a arătat foarte încrezător în sprijinul ce-l va primi de la un unchi de-al său. Asta deşi pe perioada detenţiei n-a fost vizitat de nimeni şi n-a primit niciun telefon.

Aflat în deliberare, completul de judecată a avertizat că tânărul prezintă un „risc crescut de vulnerabilizare pe fondul climatului familial disfuncţional, al lipsei de resurse, al analfabetismului şi deficitului cognitiv”. Dar cum nu are antecedente penale şi îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege, prin sentinţa dată vineri, a fost admisă propunerea celor de la penitenciar. Iliuţă va ajunge din nou în stradă, fără resursele necesare, tocmai acum, în prag de iarnă. Marcel FLUERARU