Propria mamă i-a redat speranţa la viaţă - Transplant renal realizat în premieră naţională, la Iaşi!

Un cadou mai puţin obişnuit pentru o tânără din Iaşi. La câteva zile după ce a împlinit 24 de ani, aceasta a primit o nouă şansă la viaţă. Iar asta datorită medicilor de la Spitalul „C.I.Parhon”, care au efectuat un transplant renal prin intermediul unei proceduri în premieră naţională.

Ina este o tânără vioaie şi plină de viaţă şi speranţă. Nici măcar vestea că suferă de o boală cumplită nu a reuşit să îi dărâme optimismul. Din contră, ea s-a dovedit a fi o luptătoare, încrezătoare în şansele sale de supravieţuire. „Am fost diagnosticată în primăvara anului 2018 cu insuficienţă renală. Iniţial, mă simţeam foarte rău, aveam tensiune mare şi vomitam într-una. La una-două zile mă simţeam rău şi nu mă puteam ridica din pat. Am fost internată la cardiologie, după care m-au transferat aici. De când am aflat de ce boală sufăr am fost tot timpul optimistă. Am ştiut că se va rezolva cu bine această situaţie, chiar dacă ajung să fac dializă. Sunt oameni care trăiesc o viaţă întreagă cu dializă. Mai greu, mai complicat, dar au o viaţă cât de cât normală. Nu am ajuns să fac dializă. Am avut noroc. Imediat după ce am început tratamentul, am ţinut creatinina sub control şi nu a fost nevoie să fac dializă. Iniţial, trebuia să fie donator fratele meu mai mic, dar a ieşit cross matchul pozitiv. Am încercat cu mama, dar a ieşit iar cross matchul pozitiv. Atunci, doctorii şi-au pus întrebarea dacă există o problemă cu sângele meu. S-au descoperit nişte anticorpi. Medicii mi-au spus să aşteptăm puţin, să facem o plasmafereză şi să încercăm din nou. A fost un risc pe care mi l-am asumat, dar sper să fie totul bine”, povesteşte Ina.

Vestea a căzut ca un trăznet peste întreaga familie

A fost un şoc pentru familie să afle că un alt copil al lor are probleme medicale grave. Sora tinerei este şi ea grav bolnavă, iar în urma unei operaţii are un stimulator cardiac. „Am fost şi în Rusia pentru o investigaţie în plus, dar mi-au spus acelaşi lucru. Când s-a pus problema de transplant, fratele meu a fost primul care a vrut să doneze, mai ales că aveam acelaşi Rh. Mama avea alt Rh, şi de aici vine şi riscul cu transplantul. Eu, având Rh negativ, am dezvoltat pe parcurs acei anticorpi care trebuiau eliminaţi. Cel mai dificil a fost aşteptarea. Am aşteptat o perioadă să fac plasmafereză. În rest, după tratament mă simţeam foarte bine. Nu am făcut dializă”, a spus tânăra.

Telefonul salvator a sunat în ziua de naştere

Fata mărturiseşte că nu se aştepta ca problemele să se rezolve atât de repede. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât telefonul salvator a sunat chiar în ziua în care îşi aniversa ziua de naştere. „Am fost sunată chiar înainte de ziua mea, să vin să stau în spital. Am spus că nu îmi pasă de nimic şi vin şi stau acolo. Anul acesta mi-am sărbătorit ziua în spital. Acum, după operaţie, cred că am şanse să duc o viaţă mult mai bună”, spune tânăra.

În viaţa de zi cu zi, atunci când nu lucrează la lucrarea de doctorat, Ina se ocupă de cercetare la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi. Ea speră că după ce va fi externată să îşi termine lucrarea de doctorat şi să se întoarcă cât mai repede la studiile din centrul de cercetare.

„Este important ca lumea să doneze”

La o săptămână de la operaţie, Ina se simte mult mai bine. Medicii spun că în câteva zile va fi externată şi va putea pleca acasă. „Acum mă simt bine. Celor bolnavi, care se află pe listele de aşteptare, le spun să nu îşi piardă speranţa”, spune tânăra. Acelaşi lucru îl spun şi medicii cu experienţă