Pericolele unei minți închise. Cum ne afectează lipsa de flexibilitate a gândirii

 

Gândirea rigidă este îngustarea traiectoriei unui gând doar din planul experiențelor tale avute. În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, oamenii au probleme pentru că privesc doar din punctul lor de vedere, din rigiditatea valorilor și crezurilor interioare, pe care, culmea, le adoră. „Depresia, de exemplu, este o tristețe prelungită. Este suma supărărilor la care nu am avut soluții. O supărare de azi soluționată alungă tristețea care duce la depresie mâine. Momentele de iritare, frustrare, supărare, anxietate sunt valori copiate de la alții și dacă am trăit printre ei, am învățat că prin ele se pot soluționa treburi de viață. Acest mod complet eronat îngustează posibilitatea de a găsi alte soluții la conflictele de viață. Conflictele pe care oamenii le au sunt indicații că unul sau mai mulți dintre ei sunt limitați la a privi din punctul lor de vedere. O relație fără conflicte interioare, ci doar exterioare, înseamnă o maturitate emoțional-mentală”, explică psihologul.

8 efecte grave ale unei gândiri rigide

Oamenii care nu vor încerca să își schimbe modul de a gândi riscă să aibă foarte multe dezamăgiri. Ei vor trăi în conflict cu ei înșiși până se va trezi altul să le dea dreptate, ceea ce este o pierdere de timp. Vor crede că părerea lor este mai bună și așa vor avea puțini prieteni; vor vorbi mai mult despre ei, decât vor întreba, iar cei din jur se vor plictisi să asculte. Vor aveagândiri opuse constant, Bine-Rău, adică vor avea valuri de dispoziție și nestatornicie. Vor fi influențați de cei cu gândire fără pierderi de dispoziție, ceea ce duce la lipsa de control și autoritate, vor aștepta mai mult decât vor oferi, ceea ce va genera o suferință în zadar. Vor vedea în conflicte soluții pentru problemele lor și astfel se pot apropia mai repede de boli. La final, vor judeca constant ce se întâmplă cu alții și nu se vor vedea pe ei, ceea ce este iarăși o pierdere de timp.

„Gândirea nu se deschide și închide singură, ci noi prin observație proprie, vedem că preluăm sau închidem canalele de comunicare venite din jur, de la ceilalți. O minte deschisă înseamnă deschiderea și iubirea de oameni, iar una închisă – judecata spre ei. Gândirea rigidă este o ușa prin care toți trecem. Ne ajutăm de alții că să vedem și celelalte uși din camera vieții unde trăim. Unii dintre noi se vor pune într-un colț să plângă, iar alții vor deschide toate ușile să vadă ce alte posibilități sunt”, a conchis psihologul.

Maura ANGHEL