Piețele și magazinele alimentare, pustiite de teama coronavirusului

 

 

 

Temându-se de o eventuală izolare în case, ieșenii au umplut magazinele și au golit rafturile, de la hipermarketuri la prăvălii de cartier și piețe. Ieri, Piața Chirilă, altădată un loc plin de comercianți, precupeți și cumpărători, era aproape pustie. Tarabele goale și roase de rugină arătau nu doar indiferența administratorilor față de asigurarea unui minim confort celor care vin cu produse la vânzare, ci și teama ieșenilor că nu vor mai avea ce pune pe masă dacă epidemia de coronavirus îi va țintui în case ori va pustii Iașul. La nici măcar ora 8, măcelării din piață era goale, la fel ca și magazinele din jur. La vreo două-trei prăvălii lumea stătea la coadă, rândul depășind binișor ușa care le asigura avansul către galantarul plin până nu demult. Pe câteva tarabe samsarii preferau să vândă direct din sac, mai ales că aveau suficienți clienți. „Vreau un sac de cartofi și unul de ceapă. Mai pune și o sacoșă de morcovi, că nu se știe ce vremuri vor veni”, a cerut un bărbat, în timp ce-și urca pe umeri „prada”. „Povestea asta cu aprovizionarea va ține o lună, pe urmă vai de noi. Eu am trăit vremea foametei și știu ce spun”, explica sfătos un bătrânel în timp ce-și îndesa în sacoșă câteva kilograme de carne. „Acum nimeni nu ne mai poate acuza că nu avem magazinele-lună. La noi e gol de vineri, am deschis că mai avem câteva cofraje de ouă, poate pe marți să mai primim ceva carne”, a spus și vânzătoarea unui magazin cu carne de pasăre. Nici la raionul brânzeturi nu era mare lucru, că „molima nu te alege și atunci noi dacă vindem, ce mai mâncăm?”, după cum a explicat un producător de brânză. În schimb, în jurul pieței era o ofertă generoasă de urzici - 5 lei/punga, de ștevie – 1 leu/legătura, de leurdă – 2 lei/grămada, la preț fiind adaugată și garanția că „totul e proaspăt, acum cules din pădure”. Inutil de spus că brutăriile fumegau din plin și că rândul la pâine era la fel de mare ca și spaima care i-a făcut pe oameni să-și îndese în sacoșe tot felul de lucruri, „să fie, să nu trebuiască”. În magazine, la mare căutare erau făina de grâu, orezul, pastele, uleiul, dar și drojdia, care a ajuns aproape produs de contrabandă. „Am umblat tot orașul, nu se găsește nicăieri”, a spus un bătrânel, care a găsit și o explicație comică pentru criza ei – „or fi pus-o în pensii, ca să mai crească”.

Maura ANGHEL