Posibilă eroare judiciară în cazul Remeş. Cum a încălcat DNA legea prin montajul flagrantului eşuat, difuzat de TVR în 2007

Documente din dosarul instrumentat împotriva lui Decebal Traian Remeş, publicate de antena3.ro, evidenţiază elemente ce ar putea constitui probe ale unei posibile erori judiciare în acest caz.

Primul document este un Raport al Inspecţiei Judiciare a CSM din 2007, din care reiese clar că principala probă invocată de procurori, cea a filmării flagrantului eşuat ai cărui protagonişti au fost foştii miniştri Ioan Avram Mureşan şi Decebal Traian Remeş, este un montaj al procurorilor care a ajuns în televiziunea naţională direct din studiourile DNA.

Inspectorii CSM au ajuns la concluzia că montajul respectivei probe video a fost făcută în studioul Serviciului Tehnic al DNA, condus la acea vreme de Daniel Morar şi că montajul filmului, o variantă scurtată, a fost special realizat pentru condamnarea publică a lui Decebal Traian Remeş.
De asemenea a fost probat faptul că lucrătorii Serviciului Tehnic al DNA au realizat mai multe "încercări" de montaj, distruse ulterior, incălcându-se astfel procedura penală.

Traseul înregistrărilor
La o zi după difuzarea filmului la TVR 1, CSM s-a sesizat din oficiu şi a dispus efectuarea de verificări de către Inspecţia judiciară cu privire la scurgerea unui astfel de material audio-video în condiţiile în care DNA trebuia să păstreze confidenţialitatea actelor de urmărire penală.

Înregistrarea difuzată de TVR 1 avea 4,45 minute. În cursul nopţii de 11/12 octombrie 2007, au apărut pe Internet şi alte imagini, nedifuzate de TVR, însoţite de transcrierea convorbirilor, preluate ulterior de majoritatea televiziunilor, într-un montaj cu o durată de 21 minute.

Inspectorii CSM au refăcut traseul parcurs de aceste înregistrări.
Dosarul a fost preluat de către DNA central, prin declinare de competenţă, de la Serviciul Teritorial al DNA Alba Iulia, cauza fiind repartizată procurorului Claudiu Dumitrescu.
Dosarul conţinea 21 de convorbiri telefonice. Procurorul a dispus interceptări şi înregistrări audio-video ambientale pe 48 de ore, apoi s-au emis autorizaţii de interceptare şi înregistrare autorizate de instanţă. Ele au fost puse în executare de Serviciul Tehnic al DNA, SRI şi DGIPI.
Până în 7 octombrie 2007, Serviciul Tehnic al DNA a trimis Secţiei de combaterea corupţiei materialele obţinute. Inspectorii au stabilit că "la data de 7 octombrie 2007, toate materialele audio-video erau în posesia Secţiei de combaterea corupţiei (...), la acea dată DNA fiind singura instituţie care deţinea toate materialele audio-video din care a fost realizat montajul care a apărut în mass-media".

Ioan Avram Mureşan a fost reţinut în 6 octombrie 2007, şi a fost arestat o zi mai târziu. La dosarul trimis instanţei au fost ataşate transcrieri de convorbiri telefonice şi planşe foto care, din punctul de vedere al procurorilor, reprezentau momentele în care s-au dat bani şi produse alimentare lui Decebal Traian Remeş. În ciuda faptului că în dosar nu există dovada identificării sumei de 15.000 euro pe care atât procurorii, cât şi instanţa au consemnat-o ca fiind mita dată în plic fostului ministru al Agriculturii.

Inspectorii au constatat că "pe tot parcursul desfăşurării procedurilor judiciare la Tribunalul Bucureşti , înregistrarea audio-video nu s-a aflat în niciun moment în posesia judecătorilor sau a personalului instanţei şi nici nu a fost ataşată la dosarul de urmărire penală".

La recurs, judecătoarea Sofica Dumitraşcu a vizionat înregistrarile într-un birou al grefierilor, alături de procurorul Claudiu Dumitrescu şi procurorul de sedinţă. Acestea nu erau un colaj, ci aveau un caracter continuu. Procurorul de caz a luat apoi suportul înregistrării, fără a-l ataşa la dosar.

În privinţa lui Decebal Traian Remeş a fost nevoie de solicitarea avizului prevăzut de Legea răspunderii ministeriale, fiind sesizat Procurorul General al României şi comisia instituită la Cotroceni.
Conform Raportului Inspecţiei Judiciare, şeful Serviciului Tehnic al DNA a realizat o sinteză a înregistrărilor şi interceptărilor, iar "inspectorul de poliţie Neagu Teodor a realizat montajul de imagini si sunet".
Rezultatul constatării inspectorilor a fost acela că "imaginile difuzate de postul TVR1 şi celelalte televiziuni sunt identice cu materialul" pe care îl realizase Neagu Teodor.
Materialul a fost pus pe un suport tip DVD, predat la cabinetul procurorului şef Daniel Morar, acesta l-a sigilat într-un plic şi, împreună cu dosarul, a fost trimis Procurorului General care, în aceeaşi zi, 8 octombrie2007, l-a trimis la Preşedinţie, unde plicul sigilat a fost pus într-un seif.

Cum a încălcat DNA legea prezentând instanţei un "material-sinteză"
Al doilea CD, o copie a acestui material, s-a realizat în 9 octombrie 2007, prin descărcarea materialului de pe CD-ul trimis la Cotroceni pe un alt suport magneto-optic pentru a fi prezentat instanţei care judeca recursul la arestarea lui Mureşan.
După acea şedinţă de judecată, comisarul şef Adrian Petre de la Serviciul Tehnic a plecat cu CD-ul si tehnica video înapoi la DNA.

Inspectorii CSM au stabilit că materialul care nu a fost lăsat de DNA instanţei era identic celui difuzat de televiziuni, dar şi că "prezentarea unui astfel de material sinteză nu este reglementată de procedura penală şi se înscrie înafara dispoziţiilor legale".
Legea stipula că procurorul avea obligaţia de a prezenta instanţei suportul pe care sunt fixate inregistrări şi interceptări, convorbirile trebuiau redate în scris, integral, într-un proces verbal la care se ataşa, în plic sigilat, o copie a suportului cu inregistrările respective. ”In măsura în care s-a intervenit în text prin mixaje sau înlăturări de pasaje din convorbiri ori prin trucaje de imagini, înregistrările audio sau video asupra cărora s-au operat modificări nu mai pot fi reţinute la soluţionarea cauzei”, au arătat clar inspectorii CSM. Instanţa, însă, nu le-a înlăturat, considerându-le probă până la capăt.

Raportul Inspecţiei CSM menţionează că cele două înregistrări, care conţineau acelaşi material audio-video, şi care au trimise la Cotroceni şi la instanţă ”au fost singurele rezumate care au fost realizate de Serviciul Tehnic şi care au ieşit din incinta Serviciului”.
Verificările inspectorilor au relevat ”existenţa mai multor copii ale acelui material audio-video, care e identic cu cel care a apărut în mass media”.
Documentul mai probează faptul că în noaptea de 7/8 octombrie 2007 s-a realizat montajul filmului apărut în mass media, „iar încercările nereuşite au fost distruse, încălcându-se dispoziţiile legale. În final, inspectorii CSM au concluzionat că CD-ul cu montajul făcut în DNA a fost dat la TVR1 din DNA, fără a stabili însă persoana responsabilă.

Raportul de expertiză criminalistică al INEC: suporturile cu inregistrari audio-video nu sunt originale!
Al doilea document de importanţă deosebită din acest dosar îl reprezintă o expertiză criminalistică realizată de expertul INEC Gheorghe Pop în 8 noiembrie 2011, care a constatat nu numai că au existat neconcordanţe între datele la care au fost create înregistrările şi data la care a fost creat suportul pe care s-au stocat acestea, dar şi faptul că CD-urile şi DVD-urile cu înregistrările respective "nu sunt originale".

Expertiza mai arată că la realizarea uneia dintre înregistrări ”au fost folosite amplificări mari, fapt care a dus la apariţia unor limitări ale amplitudinii formei de undă”, motiv pentru care ”nu poate fi utilizată la recunoaşterea vorbitorilor”. De asemenea, s-a mai constatat că înregistrările în litigiu de pe două suporturi optice „nu au fost realizate direct prin intermediul echipamentului tehnic prezentat, fiind probabil transferate pe suport optic prin intermediul aplicaţiei USBird".

Expertiza a mai scos la iveala si alte aspecte care ar fi trebuit luate în considerare de judecători, legate de inexistenţa condiţiilor în care o înregistrare audio originală poate fi declarată autentică:

„(...) acestea nu îndeplinesc cumulativ cele trei cerinţe pentru autenticitate (nu îndeplinesc prima cerinţă), fără ca aceasta să reprezinte o garanţie că aceste înregistrări nu reprezintă copii fidele ale înregistrărilor originale sau că transferarea nu a fost realizată cu acurateţe„.

Cu alte cuvinte, înregistrarea nu poate fi declarată autentică, dar nici nu se poate exclude că acele copii au fost fidele originalului. Existand aceste dubii, ele ar fi trebuit luate în considerare de judecător în favoarea inculpatului.

Concluziile expertizei realizate la INEC au fost clare: Suporturile optice aflate in litigiu ”nu sunt originale”. Din această cauză nu s-a putut stabili si dacă a existat vreo intervenţie tehnică.

Iată cum în dosarul ”Caltaboşul” există o serie de aspecte care, dacă ar fi fost luate în considerare de judecători, ar fi dus la stabilirea unui alt adevăr si, poate, la o altă decizie decât cea a condamnarii lui Decebal Traian Remes. Filele dosarului şi întregul probatoriu administrat nu au evidenţiat identificarea sumei de 15.000 de euro presupus a fi fost mită în plicul care apare pe filmuleţul reprezentând supravegherea operativă a întâlnirii dintre Mureşan si Remeş la data de 23.09.2007:

”În cuprinsul raportului de expertiză criminalistică se arată că această înregistrare nu are pe coloana sonoră convorbirea persoanelor supravegheate, ci sunete ce provin din spaţiul în care s-a aflat operatorul la realizarea înregistrării, iar expertul susţine că această înregistrare a fost oprită sau suspendată pentru intervale de timp necunoscute, motiv pentru care nu s-a putut stabili dacă a suferit intervenţii tehnice”.

Scenariul unei mituiri nedovedite
În ce priveşte promisiunea denunţătorului, de a-i oferi lui Remeş un Audi Q7, chiar din motivarea deciziei date de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie în 14 februarie 2012 reiese că aceasta nu a ajuns la Decebal Traian Remeş, nici măcar sub forma promisiunii: „În speţă, promisiunea inculpatului Ciorbă Gheorghe legată de autoturismul AUDI Q7 nu a ajuns la cunoştinţa ministrului Agriculturii„.

Cât despre ultima aşa-zisă mituire cu produsele alimentare - caltaboş şi ţuică, din toate documentele reiese că Remeş nu a avut habar de faptul ca, în 13.09.2007, Mureşan si denunţătorul Ciorbă le-au lasat la domiciliul lui, unde se afla doar menajera. Instanţa a reţinut, însă, în mod absolut stupefiant, că dacă menajera a spus că familia Remeş le-a consumat, asta înseamnă că ”inculpatul a acceptat tacit primirea acestora” (fila 184, volumul 1, dosar instantă).