Uniunea Europeană se teme de un al doilea mandat al lui Donald Trump

Cancelariile europene cred că Putin încearcă să prelungească războiul până când se va schimba conducerea la Washington.

Figura lui Donald Trump acaparează din nou atenţia presei de cealaltă parte a Atlanticului, iar revenirea sa în cursa prezidențială din Statele Unite și chiar posibila alegere ca succesor al lui Joe Biden au încetat să mai fie doar speculații.

Indiferent de consecințele pentru politica internă a SUA, această posibilitate îngrijorează încă o dată cancelariile europene care, odată cu venirea lui Joe Biden, cunoscuseră o revenire la vechiul consens în vigoare după cel de-al Doilea Război Mondial și care, de atunci, a susținut așa-zisa legătură transatlantică, după etapa perturbatoare a lui Trump.

Pentru a fi corecţi, relațiile dintre UE și SUA nu au fost perfecte de la sosirea lui Biden la Casa Albă. Încă nu s-a uitat de retragerea haotică și umilitoare din Afganistan, care le-a reamintit europenilor importanța de a face pași către o politică de apărare autonomă față de Washington sau, în domenii diferite, planul masiv de ajutor public care discriminează companiile europene, așa-numitul Act de Reducere a Inflației (IRA), pentru a impulsiona tranziția la energie verde cu subvenții și care a pus UE într-o poziție dificilă. A fost un reviriment al lui Trump cu America First, dar avându-l în rolul principal pe Biden, care a adoptat deja fără scuze în timpul campaniei electorale multe dintre proclamațiile protecționiste ale predecesorului său pentru a câștiga voturi în așa-numita Rust Belt, statele industriale de tradiție democratică care au căzut împotriva oricăror pronosticuri în mâinile lui Trump.

Relațiile cu această Administrație nu sunt idilice, dar cel puțin se desfășoară pe canalele obișnuite ale politicii internaționale, cu luminile și umbrele ei. Fără tweet-uri sau izbucniri explozive.

Războiul din Ucraina i-a unit pe americani și pe europeni și a revitalizat NATO, după ce însuși președintele francez Emmanuel Macron a asigurat într-un interviu controversat că organizația militară se afla într-o stare de moarte cerebrală. Acum, aceasta pare cea mai importantă.

Statele Unite nu amenință niciodată să-i lase pe aliați la greu, dacă nu își măresc cheltuielile pentru apărare – cum a făcut Trump –, iar la ultima întâlnire a șefilor de stat și de guvern NATO desfășurată la Vilnius (Lituania) s-a ajuns la un nou consens, astfel încât cheltuielile de 2% din PIB stabilite în 2014 la summitul din Țara Galilor să fie o podea și nu un tavan. În plus, Statele Unite au fost unul dintre marii beneficiari ai crizei energetice declanșate după invazia din Ucraina, întrucât europenii și-au mărit dramatic achizițiile de gaz lichefiat ca modalitate de a obține furnizori alternativi la Rusia.

Dar acest scenariu de relativă placiditate se poate schimba și neliniștea începe deja să se simtă pe coridoarele comunitare. "Putin caută oboseala occidentală", spune un înalt oficial european care crede că diplomația își va juca rolul doar atunci când zarurile vor fi aruncate pe câmpul de luptă și Rusia va trebui să capituleze. Prin urmare, strategia continuă să fie ca Ucraina să ajungă în cea mai bună poziție posibilă pentru eventuale negocieri de pace care să se încheie cu semnarea armistițiului.

Potrivit diagnosticului acelorași surse, Putin a crezut la început că această oboseală va avea loc odată cu venirea iernii trecute și cu prețurile mari la energie care aveau să-i lase pe europeni să tremure, dar strategia de dezangajare a Europei de hidrocarburile rusești a fost mai reușită decât se aștepta el.

De aceea, următorul pas acum este să prelungească războiul până când scenariul de la Washington se schimbă și Statele Unite își slăbesc sprijinul pentru Kiev. Nimeni nu se îndoiește că finalul acestui conflict nu este chiar după colț și că va fi unul de rezistență. "Nu știm ce s-ar fi întâmplat dacă Rusia ar fi invadat Ucraina cu Trump la putere, dar el însuși a spus clar prin declarațiile sale că răspunsul ar fi fost foarte diferit", explică aceleași surse, care văd cu puțin entuziasm revenirea magnatului la Casa Albă.

În tot cazul, nimic nu este sigur.

Un al treilea rechizitoriu iminent pentru atacul asupra Capitoliului planează asupra lui Trump şi acesta l-ar putea scoate din cursa pentru a revenirea la Casa Albă. Chiar dacă va continua ca şi candidat, ar trebui să câștige primarele republicane la care se vor prezenta alți candidați, precum guvernatorul Floridei Ron DeSantis sau fostul vicepreședinte al SUA Mike Pence. De asemenea, vor fi și candidați mai puțin cunoscuți, precum Nikki Haley, primul ambasador la Națiunile Unite pe vremea lui Trump, sau Tim Scott, senatorul din Carolina de Sud.

Una dintre întrebări ar fi dacă izolaționismul susținut de Trump, care s-a prezentat mereu alegătorilor ca un outsider în propriile sale rânduri, a pătruns în Partidul Republican și chiar în sectoare ale Partidului Democrat care s-ar putea simți tentate să lase europenii în voia soartei în susținerea Ucrainei, dacă vor considera că acest lucru le va aduce beneficii la urne.

Aşadar, oricine este ocupantul Casei Albe și orice s-ar întâmpla în Ucraina, Uniunea Europeană trebuie să se confrunte în continuare cu una dintre cele mai mari provocări ale secolului XXI: cum să-și stabilească propria strategie față de Beijing, una independentă, deși complementară cu cea a Statelor Unite. Noul motto constă în pierderea naivității față de gigantul asiatic, pe care UE trebuie să-l trateze simultan ca partener, concurent și rival sistemic, fără a rupe legăturile create, dar reducând anumite riscuri. Deși calea pare mai mult sau mai puțin clară, când sosesc detaliile, nu toate capitalele europene privesc în aceeași direcție.