Denumire stiintifica Coada Calului:

Equisetum arvense, fam. Equisetaceae

Denumire populara Coada Calului:

barba-sasului, barba-ursului, bota-calului, bota-cucului, brădişor, coadă-goală, iarbă de cositor, mânzoaică, nodăţică, opintici, părul-porcului, peria-ursului, şiruliţă.

Proprietati terapeutice Coada Calului:

Toată planta

Intern:

- este un bun antiseptic gastric și intestinal

-  coada calului impiedică formarea calculilor renali

- este de asemenea un bun analgezic

- antidiareic

Extern:

-  previne infecțiile microbiene – antiseptic

-  cicatrizant

- hemostatic – ușurează colagularea sângelui

Afectiuni tratate cu Coada Calului:

boli tratate cu coada calului: inflamații gingivale, leucoree (scurgere albă vaginală), ulcerații cutanate, boli: anemie, convalescență, artrite, hipermenoree (menstre abundente), dismenoree, enterocolite (inflamația intestinului subțire și gros), colici gasterice, diaree, calculoză renală

Atentionari Coada Calului:

- nu se bea pe nemâncate deoarece provoacă iritația mucoasei gastrointestinale

Contraindicatii Coada Calului:

- coada calului nu se administreaza la persoane care sufera de afecțiuni cornice renale și hepatice

Tratamente naturiste Coada Calului:

- pentru afectiuni precum: sângerări menstruale abundente, hemoroizi sângerânzi, epistaxis, anemie posthemoragică – se administreza pulbere de coada calului, aproximativ 6 linguriţe rase pe zi, inainte de mese pe stomacul gol. Tratamentul dureaza 5-7 zile. După aceasta perioada se va trece la 3-4 administrări pe zi.

- pentru cei care sufera de tuberculoză, fracturi, carii dentare sau sunt in convalescenţă dupa o boala – se administreaza pulbere de coada calului, in cure de 20 de zile cu 10 zile pauză, timp de 6 luni.

- este un bun adjuvant în infecţiile cu streptococ hemolitic, infecţiile cu stafilococ auriu sau infrabacterii care sunt rezistente la tratamentul cu antibiotice – se administreaza pulbere de coada calului

- inn afectiuni precum nefrită, cistită, retenţii de urină se administreaza decoct  de coada calului combinat cu alte plante Daca se doreste oprirea sângerărilor se combină cu coada şoricelului, iar contra infecţiilor se combina cu ienupărul

- in boli precum cancer – folosit ca adjuvant, boli de piele (precum dermatoză de contact, eczeme infecţioase, acnee, acnee rozacee), pentru afectiunile precum gută şi reumatism, puseu eritematos (adjuvant) – se administreaza decoct combinat, se beau 3 căni pe zi. Se realizează cure destul de lungi, de 5-6 luni.

- in cazul unor edeme cardio-renale, hipertensiune – se administrează sub formă de pulbere de coada calului, tinut sub limba.

- pentru cei care sufera de ulcer gastric şi gastrită hiper-acidă – administreaza sub forma de pulbere, uneori asociată cu muşeţel, tei sau cu alte plante calmante .

- pentru cei care sufera de afectiuni mai grave precum leziuni canceroase, rani sau arsuri care se pot maligniza, tuberculoză osoasă, prurit, se poate administra sub forma comprese cu decoct combinat sau cataplasme cu coada calului

- in caz de hemoroizi sângerânzi, ulcere varicoase, ulcere ale pielii produse de infecţii cu fungi – se fac spălări blânde sau comprese cu decoct combinat superconcentrat. Daca aveti hemoroizi care nu sângerează se pot face la băi de şezut cu macerat concentrat din plantă, efectele fiind foarte rapide

- coada calului se mai foloseste si  in cazuri de hemoragie nazala

- miros urat al picioarelor – se fac băi ale tălpilor cu decoct de coada calului in combinatie cu salvie

- in cazul afectiunilor oculare precum inflamaţii oculare, blefarită, conjunctivită – se pun comprese pe pleoape cu decoct combinat. Acestea se aplică de 2-3 ori pe zi

- daca aveti vergeturi – se foloseste unguent cu coada calului sau comprese cu decoct de coada calului superconcentrat

- in caz de cistite – se fac băi calde de şezut. Aceste bai de sezut se fac în perioadele acute in acelasi timp cu tratamentul intern

- praf de coada calului  – se obtine prin macinare. Din aceasta pulbere se va lua un vârf de cuţit care se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite. Acest praf se poate adauga la orice mâncare.

Tinctură de coada calului – mod de preparare: se vor pune 50 de grame de praf de coada calului in 250 de ml de alcool alimentar e 70 de grade. Timp de 15 zile se va tine la temperatura camerei si se va agita des. La final se strecoara. Se pot administra 10 picături – 1 linguriţă de 3 ori pe zi diluat cu apă sau ceai. Aceasta tinctura se ia  înainte de mese cu 15-30 minute.

- extern  – se foloseste pentru băi -  la 5 litri de apa se pun 100-200 g de coada calului. Acest amestec se foerbe timp de jumatate de ora şi se pune în cada de baie unde se va sta jumatate de ora – apa trebuie sa aiba temperatura corpului si  este de preferat să se facă aceste băi zilnic.

- pentru răni  -  se vor pune comprese dintr-un decoct de coada calului din 3- 4 linguri de plantă la 500 ml – se fierbe 20 de minute si apoi se strecoara.

- pe rani se poate pune direct praful de coada calului – este bun in oprirea hemoragiilor sau pe ulcerele zemuinde.

Mod de preparare Coada Calului: ceai de Coada calului si decoct de Coada Calului

Intern – decoct de coada calului – mod de preparare: se pune o linguriță și jumătate in 500 ml de apă rece; apoi se fierbe timp de 15 minute si se bea caldut inainte de mesele principale

Extern – decoct de coada calului – se poate folosi pentru spălături vaginale

Coada calului in traditia populara

Tulpinile fertile de coada calului se foloseau fierte în apă contra diareei la copii. O largă întrebuinţare aveau tulpinile sterile peste tot, decoctul se lua contra durerilor de stomac, de rinichi, a diareei, a răcelilor, năduşeli şi boli de piept.

Pentru răceli se făceau şi abureli, iar pentru plămâni se fierbea în unele părţi cu urzici mărunte (Urtica Urens) şi pătlagină. În Hunedoara, contra reumatismului, tulpinile fierte se înveleau într-o cârpă şi se aplicau bolnavului, calde cât se putea suporta, în locul unde-l ţinea durerea.

Fiertura de coada calului se dădea în ascită, dureri de ficat, boli de beşică, leucoree şi în constipaţie.

Extern – contra bubelor, pecingine, răni, tăieturi, bătături, furunculoză, scrofuloză.

Intern se mai folosea la calmarea durerilor de stomac, în ulcer duodenal, în boli de rinichi, pentru combaterea răcelilor, a bolilor de gât şi a astmului bronhic, în tratamentul tuberculozei şi ca diuretic