Sărăcia-i fudulie mare

 

3 la sută, cam atât este rata şomajului la Iaşi. La o primă vedere, lucrurile stau bine – dintr-o sută de oameni, doar trei nu au de lucru. În realitate, situaţia este mult mai gravă şi nu ai nevoie de date statistice să o vezi. O privire aruncată prin parcuri, prin staţiile de autobuz ori prin pieţe arată câţi oameni stau degeaba şi nu credeţi că se odihnesc. N-au lucru şi caută şi ei un mod de-a pierde vremea. La târgurile de muncă, nu puţine de altfel, mereu e îmbulzeală, însă puţini sunt aleşi – fie n-au calificarea cerută, fie nu ştiu să facă nimic ori refuză joburile pe motiv că salariile sunt mici.

E drept că posturile de şefi sunt puţine, dar mai cauţi când mori de foame, când îşi urlă copiii în bătătură ori băncile sau regiile de utilităţi ţi-au vândut şi ultimul scaun din casă?Ei bine, da! Unii aleg până culeg şi de obicei se aleg cu praful de pe tobă. Locuri de muncă ar fi, dar nu foarte multe în poziţii de top. Spre exemplu, pe piaţă este o mare criză de bone sau de femei de îngrijire. Oricât ar părea de ciudat, pur şi simplu nu sunt, deşi auzi la tot pasul oameni care se plâng că n-au ce munci. Să ştiţi că salariile nu sunt chiar mici şi pentru o lună completă de muncă (adică opt ore cu week-end liber) primesc măcar minimum pe economic, plus mâncare. Ei bine, nu se găsesc bone! Ori sunt prea fudule pentru un astfel de job, ori trudesc toate prin Italia, lucru greu de crezut fiindcă la Agenţia pentru Şomaj mereu e plin de femei. La mare căutare sunt şi portarii, la fel şi femeile de serviciu, bucătarii, ospătarii, dar greu găseşti o persoană de încredere.

Oamenii se plâng că patronii se poartă urât, că nu sunt plătiţi şi de aceea refuză posturile. Aşa o fi, dar nici nu se înghesuie atunci când sunt solicitaţi. „Mai bine stau degeaba decât să primesc un salariu de mizerie”, spun mulţi, apoi se plâng că nu un CV bun, că mai nimeni nu le dă referinţe sau recomandări. Păi dacă ei refuză să muncească, de unde beneficii şi mulţumire?

Una dintre cauzele lenei ar fi ajutoarele oferite de stat. Imediat ce elevii termină liceul se pot înscrie pe listele de şomaj, ceea ce nu este deloc în regulă. Ei nu au muncit nicio secundă, dar primesc sprijin financiar, ceea ce nu este corect. La fel cu asistaţii social de pe urma cărora oraşul ar trebui să arate lună fiindcă asta este condiţia plăţii banilor pe care îi încasează. Că treburile stau diferit se vede cu ochiul liber.  Există, desigur, şi persoane care au nevoie de ajutor şi este bine că îl primesc, dar sunt şi mulţi bani irosiţi pe fudulia unora cărora doar joburile de domni li s-ar potrivi. Pentru ei avem o veste proastă – nu sunt astfel de posturi, la fel şi pentru bonele care se plâng de viaţa grea, dar ocolesc orice oportunitate de a câştiga un ban în plus. N-o fi cine ştie ce job, dar cu siguranţă le-ar ajuta, inclusiv pe cei care au nevoie de astfel de servicii. Boieria-i cu rândul, dragilor, şi dacă vreţi să purtaţi caftan de om înstărit e musai să puneţi osul la treabă că statul vă dă, dar noi ne-am săturat să vă pună şi în traistă.

Maura ANGHEL