Capcana optimismului timpuriu

Sau să nu facem iluzii, ca să n-avem deziluzii, cum spunea, cu ani în urmă Emerich Ienei. Se pare că lumea fotbalului ieşean n-a aflat încă de zicerea asta. De ani buni, la fiecare schimbare de staff tehnic sau administrativ, entuziasmul a fost unul major, vise de cupe europene, titluri naţionale ş.a.m.d. Aşa s-a întâmplat când au venit basarabenii, la fel au stat lucrurile când cu Ambrosie şi Selymes, nici tandemul Cip Paraschiv - Daniel Pancu n-a fost întâmpinat altfel. Mereu un prea mare şi prea timpuriu optimism. Îmi aduc aminte de conferinţa de presă în care a fost prezentat Daniel Pancu. Imediat după, fostul internaţional îmi spune: „Ăştia vorbesc de cupele europene şi eu n-am 11 jucători să trec pe foaie. E performanţă dacă nu retrogradăm!”.

De fiecare dată, în anii ce au urmat plecării lui Prunea, „luna de miere” dintre suporteri şi staff s-a încheiat prematuri. Rezultatele imediate n-au fost pe măsura aşteptărilor. Nu contează că, dacă vrei rezultate imediate, trebuie să dai un purcoi de bani. Au apărut disensiuni, dispute, facţiuni, o atmosferă incompatibilă cu performanţa. De fiecare dată, la fiecare schimbare, fără excepţie. Şi tot de fiecare dată epilogul a fost acelaşi: ruptură brutală.

Consiliul Director numit în vară a avut inspiraţia să afirme răspicat că nu se poate vorbi de promovare în această ediţie de campionat şi, în ciuda locului dezamăgitor de la finele lui 2021, continuă să fie cauţionată de către majoritatea suporterilor.

Evident, aducerea lui Cornel Şfaiţer a însemnat şi o puternică lovitură de imagine pentru cei care au iniţiat-o şi au transformat-o în fapt real. Cu botoşăneanul la cârma clubului, putem vorbi de o nouă schimbare majoră în staff-ul administrativ. A rămas acelaşi optimism timpuriu. Gata, a venit un superprofesionist, cu rezultate consistente în biografie, stă pe un munte de bani, e şi suporter înfocat al alb-albaştrilor, gata, suntem deja o forţă în fotbalul românesc... Ca şi până acum, prea mari sunt aşteptările iniţiale, prea multe iluzii...

Cum el însuşi spunea, Şfaiţer nu e un Mesia, n-are nici bagheta magică, probabil că o să aducă nişte bani de-acasă, aşa de amorul artei, dar nu-i suficient. Rezultatele nu apar peste noapte. Nu poţi să culegi azi şi să semeni mâine. Iar la Poli sunt probleme multe şi adânci. Primarul Chirica promitea 2 milioane de euro pentru bugetul clubului în 2022. Ca să închei campionatul pe un loc călduţ în Liga 2 şi să baţi pasul pe loc cu Academia de copii şi juniori, e suficient.

 

Singura soluţie funcţională pe termen lung, un mix public-privat

Dar pentru a aşeza clubul pe nişte baze solide, pentru a crea o infrastructură materială şi sportivă care să asigure continuitate în performanţă, suma e ridicolă, irealistă. Din foarte multe motive, cu siguranţă că-mi vor scăpa destule aspecte. În primul rând, jumătate din suma promisă se va duce pe plata datoriilor. Rămâne un milion, plus mărunţişul din reţetă, publicitate şi sponsorizări...

Şfaiţer a atras atenţia încă de la prima sa conferinţă de presă: lucrurile s-au schimbat mult faţă de ce era acum 7-8 ani. Ca să promovezi ai nevoie de un buget de minim 2 milioane. Doar pentru asta, nu şi pentru plata datoriilor din urmă.

Baza din Copou. Terenul Mare, Terenul 2, Sinteticul. Toate mai au nevoie de investiţii, toate vor păpa bani. Baza din Abator, la fel.

Se doreşte reinventarea Academiei de Juniori, aceasta să devină una care să producă în mod constant jucători pentru echipa mare. Cu un număr insuficient de antrenori, prost plătiţi şi puşi să lucreze ca în secolul trecut, cu prea puţine terenuri de antrenament, cu condiţii de refacere sub cele din anii '70 (asta e realitatea la baza din Abator) e foarte greu de obţinut licenţierea care să permită participarea în competiţiile „Elite”. A vorbi despre o fabrică de fotbalişti e deja ficţiune în asemenea context.

Noului şef din Dealul Copoului nu i-au scăpat deloc aceste aspecte. Chiar dacă atmosfera de la conferinţa de prezentare era una încărcată de festivism, Cornel Şfaiţer a menţionat subtil toate aceste aspecte, subliniind că singura soluţie funcţională pe termen lung e acel mix public-privat care să susţină activitatea fotbalistică. Marcel FLUERARU