Printul din Trivale-Nicolae Dobrin(26 august 1947-26 octombrie 2007)

Nicolae Dobrin (n. 26 august 1947, Pitești – d. 26 octombrie 2007, Pitești), cunoscut și ca Gâscanul sau Prințul din Trivale, a fost un fotbalist român. Istoria fotbalului românesc îl reține ca fiind cel mai mare și cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor, un maestru al driblingului și al fentei, un model în executarea paselor și a loviturilor libere. A fost ales de trei ori cel mai bun fotbalist al României, în anii 1966, 1967 și 1971. Și-a petrecut majoritatea carierei la echipa care în prezent poartă numele de Argeș Pitești .

Statistic exprimate, realizările sale ca jucător, în aproape un sfert de secol pe gazon, sunt: două tricouri de campion naţional cu FC Argeş, în 1972 şi în 1979; trei titluri de cel mai bun fotbalist al anului, în 1966, 1967 şi 1971; 48 de selecţii în echipa naţională, cu şase goluri înscrise; 409 prezenţe în prima divizie, cu 111 goluri marcate; component al lotului reprezentativ la Cupa Mondială de fotbal din Mexic, în 1970 şi participant la Campionatul European din 1972.

Adesea poreclit "Prinţul din Trivale" sau "Gâscanul", Dobrin a avut ca jucător două mari neîmpliniri: nu a jucat niciun minut la turneul final al Cupei Mondiale din Mexic, în 1970; i-a fost refuzat un transfer la Real Madrid, în perioada de glorie a acestei super echipe, transfer solicitat de însuşi celebrul Santiago Bernabeu. După ce a jucat împotriva spaniolilor în Liga Campionilor, înscriind un gol, Santiago Bernabeu, faimosul preşedinte al madrilenilor, a fost atât de impresionat de calităţile lui Dobrin, încât ar fi fost dispus să ofere două milioane de dolari pentru a-l transfera, o sumă enormă pentru acele vremuri. Din cauza regimului din România, Bernabeu a trebuit să discute personal cu Nicolae Ceauşescu, dar nu a reuşit să-l convingă pe acesta, deoarece conform propagandei oficiale, Dobrin era "bun naţional" şi nu putea fi "înstrăinat", menţionează site-ul clubului de fotbal piteştean

Dobrin rămâne, în istoria fotbalului nostru, drept un mare jucător, model de fidelitate faţă de fotbal, exemplu de demnitate, de fair-play, potrivit Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România. Valoarea sa şi devotamentul faţă de sportul-rege au fost confirmate şi de o anchetă a Gazetei Sporturilor, care l-a desemnat, în 1993, ca fiind cel mai bun fotbalist din ultimul sfert de veac XX. Chiar şi după retragerea sa de pe gazon, a continuat să-şi slujească clubul care l-a format ca jucător, căutând să împărtăşească din bogata sa experienţă speranţelor fotbalului piteştean. În anul 1998, a îndeplinit funcţia de director tehnic al FC Argeş Piteşti, după care s-a retras, preluând conducerea unei şcoli de fotbal în Piteşti, care îi poartă numele

A fost decorat, post mortem, cu Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de Cavaler, pentru întreaga sa cariera de fotbalist,