Un nou scandal zguduie din temelii sportul românesc

* tot mai mulți sportivi – în special fotbaliști – ajung în situații dramatice, fiind executați silit pentru datorii fiscale pe care, în realitate, nu le-au controlat niciodată * în spatele acestor cazuri se conturează o problemă sistemică gravă, în care contractele, legislația și practicile administrative se intersectează într-un mod care lasă sportivii complet expuși

Totul pornește de la modul în care sunt tratate veniturile obținute în baza contractelor de activitate sportivă. Conform Legea nr. 227/2015, aceste venituri sunt considerate activități independente, ceea ce înseamnă că obligația de a declara și plăti contribuțiile sociale revine sportivului. Pe hârtie, responsabilitatea este clară.

În realitate însă, lucrurile funcționează diferit. În majoritatea contractelor, cluburile își asumă explicit rolul de a calcula, reține și vira contribuțiile în numele sportivilor, replicând mecanismul clasic al salariilor. Sportivii semnează, joacă, încasează și presupun că obligațiile fiscale sunt gestionate corect de cluburi.

Problema apare atunci când acest mecanism se rupe. Din diverse motive – financiare, administrative sau pur și simplu din neglijență – numeroase cluburi nu mai virează contribuțiile către stat. Ani de zile, situația rămâne invizibilă. Sportivii nu au acces la evidențele contabile ale cluburilor și nu pot verifica dacă taxele au fost plătite.

Apoi, aproape de termenul-limită de prescripție de 5 ani, intervine ANAF. Și intervine brutal. Sumele restante sunt stabilite, recalculările includ penalități și dobânzi, iar în lipsa plății, începe executarea silită. Conturi blocate, bunuri urmărite, cariere puse în pericol.

Paradoxul este evident și revoltător: sportivii ajung să plătească pentru obligații pe care, contractual, nu trebuiau să le gestioneze.

Situația devine și mai dramatică atunci când cluburile respective intră în insolvență sau faliment. În acel moment, orice posibilitate a sportivilor de a recupera banii pe cale juridică dispare aproape complet. Ei rămân singuri în fața statului, obligați să achite sume uneori uriașe.

Pentru mulți, impactul este devastator. Cariera unui sportiv este limitată în timp, veniturile sunt fluctuante, iar o executare silită poate însemna nu doar pierderi financiare, ci și blocaje personale și profesionale majore.

Dincolo de cazurile individuale, ceea ce se conturează este o vulnerabilitate profundă a sistemului. Contractul de activitate sportivă, reglementat prin Legea nr. 69/2000, are un statut special, diferit de cel al unui contract de muncă. Cu toate acestea, regimul fiscal nu este adaptat acestei realități.

Este un mecanism care funcționează aparent corect până în momentul în care se produce ruptura – iar atunci consecințele sunt severe și adesea ireversibile.

Tot mai multe voci din domeniu atrag atenția că este nevoie urgentă de intervenție. Fie prin modificări legislative, fie prin mecanisme administrative care să introducă transparență și protecție, sistemul trebuie recalibrat.

Pentru că, în forma actuală, el produce o realitate greu de acceptat: sportivii care aduc performanță și imagine ajung, în final, să fie tratați ca debitori ai unui sistem pe care nu l-au controlat niciodată. Daniel BACIU