Misterul epavei descoperite sub World Trade Center după atacurile de la 11 septembrie

 În 2010, arheologii care monitorizau excavările din zona în care cândva se afla World Trade Center au avut parte de o surpriză de proporții, descoperind o veche ambarcațiune.

Atunci când ambarcațiunea a fost descoperită, la aproximativ șapte metri sub nivelul străzii din ziua de azi, într-un perimetru care face parte dintr-un complex de securitate și parcări subterane, munca echipelor de construcție a fost suspendată.

Cercetătorii au fost uimiți de vas, însă un nou studiu a stabilit vechimea acestuia și modalitatea în care a ajuns în acest loc. Echipa a reușit să analizeze inelele din lemnul scheletului vasului, demonstrând că barca a fost construită cu lemn tăiat în Philadelphia în 1773.

Specialiștii în inelele copacilor de la Observatorul Lamont-Doherty Earth de la Universitatea Columbia au fost printre cei cărora li s-a cerut să analizeze rămășițele vasului, în căutare de dovezi privind vârsta și originile sale.

Cum a ajuns un vas sub zgârie-norii care au căzut la 11 septembrie? 

Vasul a fost identificat ca fiind o șalupă care circula pe râul Hudson, proiectată de olandezi pentru a transporta pasageri și marfă pe ape puțin adânci și pline de stânci.

Se crede că, după 20-30 de ani de utilizare, vasul a navigat spre locul său de „odihnă veșnică”, în Manhattan. Pe măsură ce comerțul din portul New York și din America înflorea, țărmul vestic al Manhattan-ului s-a deplasat spre vest până când vasul a fost acoperit de gunoi și pământ.

Până în 1818, vasul a dispărut complet, iar atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au dus la prăbușirea World Trade Center, după care zona a fost excavată. Cercetătorii au uscat încet fragmentele într-o cameră frigorifică și au tăiat felii groase din lemn, ca să-i poată studia inelele.

Într-un studiu publicat în revista de specialitate Tree Ring Research, savanții susțin că o pădure veche din zona Philadelphia a furnizat stejarul alb folosit pentru rama vasului. Copacii au fost probabil tăiați în jurul anului 1773, cu câțiva ani înainte de Războiul de Independență. 

Probabil că vasul era confecționat din același tip de stejar alb folosit pentru a construi porțiuni din Sala Independenței, unde au fost semnate Declarația de Independență și Constituția SUA.

Cele mai importante pentru analiză au fost mostrele de lemn luate din Sala Independenței din Philadelphia cu două decenii înainte, de către specialistul în știința inelelor lemnului Ed Cook de la Lamont, potrivit cercetătorilor.

Inelele de creștere încă vizibile în lemnul clădirii se potriveau cu cele din lemnul vasului de la World Trade Center, așadar lemnul folosit pentru ambele structuri provenea din aceeași regiune.

Pe măsură ce cresc, copacii devin o mărturie a climatului în care s-au dezvoltat, inelele fiind mai apropiate unele de altele în anii secetoși și mai depărtate în anii ploioși. 

De-a lungul acestui proces, se creează un „jurnal” al climatului regiunii, ceea ce le permite savanților să înțeleagă cum diferea climatul din Philadelphia de cel din New York cu sute de ani în urmă.