Suedia a înțeles în mare măsură cum stau lucrurile, iar abordarea multor state europene a fost catastrofal greșită. Anders Tegnell, epidemiologul-șef de la Stockholm, a dat o triplă lovitură: mult mai puține decese pe cap de locuitor decât în Marea Britanie, libertățile de bază au fost menținute, inclusiv cele privind școlarizarea și, cel mai izbitor – recesiunea este la jumătate față de cea a Marii Britanii.

Chiar dacă o scădere a PIB-ului este inevitabilă, guvernele îi pot influența dimensiunea și amploarea. Politicienii pot alege să nu facă nimic și să permită bolii să se răspândească până se ajunge la imunitatea de grup. Pe bună dreptate, niciun guvern nu a urmat această politică, de teama deceslor în masă și a colapsului social și economic total.

Suedezii au urmărit o versiune a acestei strategii centriste: a existat o oarecare constrângere, dar și un anumit accent pe păstrarea vieții normale și menținerea școlilor deschise. Virusul a fost luat foarte în serios, dar nu a existat un blocaj oficial. Tegnell este unul dintre puținii eroi autentici ai acestei crize: a identificat compromisurile corecte.

A treia opțiune este abordarea statistică completă, care impune o blocare obligatorie din punct de vedere juridic și închiderea societății. O astfel de abordare poate fi corectă în anumite circumstanțe – dacă un vaccin este iminent – sau pentru unele virusuri – de exemplu, dacă suntem vreodată afectați de unul care vizează copiii și care are o rată a mortalității mult mai mare – dar cele mai recente statistici sugerează că acest lucru nu a fost valabil pentru Covid-19.

Predicțiile experților nu s-au adeverit

Aproape toți economiștii au crezut că economia Suediei va suferi enorm din cauza strategiei sale. Nu au avut dreptate. PIB-ul Suediei a scăzut cu doar 8,6% în prima jumătate a anului, totul în al doilea trimestru, iar excesul de decese a crescut cu 24%. O mare parte a recesiunii a fost cauzată de o scădere a cererii pentru exporturi. S-ar putea specula că, dacă toate țările ar fi urmat o strategie în stil suedez, scăderea economică ar fi putut fi de doar 3-4% din PIB.

În schimb, economia Marii Britanii a scăzut cu 22,2% în prima jumătate a anului, iar excesul de decese a crescut cu 45%. Venitul național al Spaniei a scăzut și mai mult (22,7%), cel al Franței (în scădere cu 18,9%) și cel al Italiei (în scădere cu 17,1%) mai puțin, dar toate cele trei au suferit mai multe decese pe cap de locuitor decât Suedia.

O parte din PIB-ul pierdut va fi recuperat; dar costurile intangibile ale blocajului – nunțile și evenimentele sportive anulate, timpul nepetrecut cu familia – vor rămâne cu noi pentru totdeauna.

Suedia, model de repornire

Cum ar trebui să repornească economia? Suedia, din nou, este un model. După decenii de declin socialist, la începutul anilor ’70 suedezii au redus dimensiunea statului (deși rămâne mare), și-au liberalizat economia, și-au reformat școlile în conformitate cu principiile pieței și au anulat impozitul contraproductiv asupra averii.

Ei învață că statul nu poate conduce la prosperitate: doar sectorul privat poate face asta. Conservatorii obișnuiau să înțeleagă acest lucru: guvernele trebuie să se inspire de la Tegnell și să promoveze o abordare liberală suedeză pentru salvarea economiilor, având încredere în inițiativa individuală, fără a recurge la o atitudine de sus în jos.