Tâlhărie de doi lei. La propriu

 Norocul lui Armand e că n-a împlinit nici 17 ani, aşa că nu poate fi întemniţat, ci doar internat într-un centru educativ pentru o perioadă de un an şi jumătate. După o tâlhărie comisă cu multă violenţă, cu sadism, după un scenariu preluat de la gang-urile din Bronx. Asalt în gaşcă, mulţi contra unu, victimă firavă, arme la vedere, plus un pic de răpire în prealabil. Fapte pentru care în America se dau ani grei...

Era ultima cursă pe ruta lui 52, cum vii dinspre Copou. Puţină lume în autobuz. Doar Armand cu tovarăşii lui, puşi pe încordat de muşchi, doi elevi de-a opta, un bătrânel şi-o bătrânică. "Haiducii" l-au luat în colimator pe Leonard. Un puber destul de bine făcut şi cu suficient tupeu ca să-i înfrunte verbal. Când gaşca lui Armand a început să comenteze pe seama lui, Leo le-a replicat fără să clipească: „Sunteţi trei şi ce-i cu asta? Hai să vă văd!”. Şmecheraşii au înghiţit în sec, nu le-a convenit să fie puşi la punct în aşa mod şi au stat geană pe cei doi şcolari. Care au coborât imediat după Pasajul Octav Băncilă. Leo a intrat în cartier, iar Costel s-a întors spre Păcurari. Se întâmpla pe 10 mai 2019, ora 22.00. Costel a iuţit, instinctiv, pasul. Pasajul cam pustiu, iar din spate veneau scandalagii din autobuz. A fost ajuns din urmă, Armand s-a pus în faţa lui şi i-a spus, pe un ton autoritar: „Hai în gangul de colo, am o vorbă cu tine!”. Şi a lăsat să i se vadă, uşor ieşit din rucsac, ditamai iataganul. Lama, aproape jumătate de metru. Costel n-a avut de ales. S-a conformat, i-a urmat până într-un ungher întunecos şi izolat. Acolo, fluturându-şi iarăşi iataganul, Armand i-a ordonat scurt şi sec: „Scoate tot ce ai pe tine!”.

Costel s-a pus în genunchi şi a început să plângă. Îi avea în faţă pe Armand cu iataganul, pe Doruţu care învârtea ameninţător o bâtă de baseball murdară şi pe Cristi, care ţinea mâinile în buzunare, făcând-o pe misteriosul. Armand a fost cinic de la un capăt la altul. I-a spus lui Costel că doar îi împrumută telefonul, că trebuie să-şi noteze nişte numere şi i-a luat cei doi lei pe motiv că "n-am ţigări". Costel s-a rugat mult de Armand, i-a spus că-i sărac, că părinţii nu-i vor lua alt telefon, dar nicio şansă. „Haiducii” s-au mulţumit cu cei doi lei şi un telefon aproximativ.

După ce atacatorii au plecat, victima a mai aşteptat vreo jumătate de oră, ca nu cumva aceştia să revină şi să-l facă bucăţele, apoi s-a rugat de un trecător să sune la 112 pentru a reclama jaful. Acelaşi trecător i-a permis să-şi sune mama şi să-i povestească păţania. Între două crize de astm, Costel a reuşit.

Poliţiştilor nu le-a luat prea mult timp până ce să descâlcească iţele acestei tâlhării de doi lei. Armand a fost dat pe faţă imediat, dar ştia prea bine că nu poate fi judecat în stare de arest din pricina vârstei. Timp de mai bine de un an, el a sfidat toată lumea. „Chiar dacă am fost în arest la domiciliu, eu tot am ieșit din casă și am produs bani, am ieșit de vreo 3-4 ori noaptea, când ai mei dormeau, am fost în oraș unde am spart magazine și am făcut bani", spunea el nonşalant, deşi era inculpat pentru tâlhărie. "Instanța notează curajul infracțional și modalitatea de acțiune adoptată de inculpat, mai puțin specifică vârstei unui minor de 15 ani”. Concret, comportament şi agresivitate de tip mafiot. Pentru doi lei cash şi un mobil ca vai de mama lui. Un an şi două luni de internare într-un centru educativ, că atât permite legislaţia. În America, ar fi luat 10 ani ca focul. Marcel FLUERARU